O definiție pentru ascultăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ascultăciune sf [At: BUDAI-DELEANU, ap. HEM 1812 / Pl: ~ni / E: asculta + -ăciune] (Înv) Ascultare (13).
Intrare: ascultăciune
ascultăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||