O definiție pentru ascultăciune

ascultăciúne sf [At: BUDAI-DELEANU, ap. HEM 1812 / Pl: ~ni / E: asculta + -ăciune] (Înv) Ascultare (13).

Intrare: ascultăciune
ascultăciune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.