O definiție pentru ascuțițel

ascuțițél, -éa a [At: CANTEMIR, IST. 207 / Pl: ~oi, -e / E: ascuțit + -el] (Înv) 1-2 Puțin ascuțit2 (1-2).

Intrare: ascuțițel
ascuțițel
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.