19 definiții pentru ascet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASCET, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană care practică asceza; pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète.

ascet, ~ă smf [At: DOSOFTEI, V. S. 43 / V: ~chit, (înv) ~chet / Pl: ~eți / E: fr ascete] 1 (Liv) Pustnic. 2 (Pan) Persoană care duce o viață austeră și retrasă. corectat(ă)

*ASCET sm. 1 Pustnic, călugăr 2 Persoană care duce o viață retrasă și cumpătată [fr.].

ASCET, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. (Livr.) Pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viață austeră și retrasă. – Din fr. ascète.

ASCET, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Persoană stăpînită de misticism, care duce o viață aspră, de privațiuni, departe de lume; pustnic, sihastru, schimnic, anahoret; fig. om care își impune o viață austeră și retrasă.

ASCET, -Ă, asceți, -te, s. m. și f. Pustnic, sihastru; fig. persoană care își impune o viață aspră și retrasă. – Fr. ascète (< gr.).

ASCET s.m. și f. Sihastru, anahoret, pustnic. ♦ (Fig.) Om care își impune o viață austeră și retrasă. [< fr. ascète, lat. asceta, cf. gr. asketes – deprins, exercitat].

ASCET, -Ă s. m. f. 1. cel care practică ascetismul; pustnic. 2. (fig.) om care își impune o viață austeră și retrasă. (< fr. ascète)

ASCET ~ți m. rel. 1) Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; sihastru; schimnic; pustnic. 2) fig. Persoană care duce o viață austeră și retrasă. /<fr. ascete

ascet m. care duce o viață plină de căință și de pietate.

*ascét m. (vgr. asketés, exercitat: fr. ascète). Sihastru, pustnic. Fig. Om retras și cumpătat. – La Dos. aschitàc, (d. ngr. askitikós, ascetic, saŭ d. ngr. askítis cu sufixu -ac. V. schit).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASCET s. anahoret, eremit, pustnic, schimnic, sihastru, (rar) schimonah, (înv.) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (~ trăiește izolat de societate.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ascet (asceți), s. m. – Pustnic, sihastru. – Var. (înv.) aschit, aschet. Ngr. ἀσϰητής „obișnuit (cu viața ascetică)” și modern din fr. (cf. Murnu 7). Sec. XVII. – Der. ascetic, adj., din fr.; ascetism, s. n., din fr.: aschitac (var. aschitean), s. m. (înv., ascet).

Intrare: ascet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascet
  • ascetul
  • ascetu‑
plural
  • asceți
  • asceții
genitiv-dativ singular
  • ascet
  • ascetului
plural
  • asceți
  • asceților
vocativ singular
  • ascetule
  • ascete
plural
  • asceților
aschet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
aschit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ascet, ascețisubstantiv masculin
asce, ascetesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.