2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASCENSIONÁ vb. tr. (rar) a face o ascensiune. (< fr. ascensionner)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ascensionáre s. f., g. -d. art. ascensionării

ascensioná vb., ind. prez. 1 sg. ascensionéz, 3 sg. și pl. ascensioneáză

Intrare: ascensionare
ascensionare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascensionare
  • ascensionarea
plural
  • ascensionări
  • ascensionările
genitiv-dativ singular
  • ascensionări
  • ascensionării
plural
  • ascensionări
  • ascensionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ascensiona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ascensiona
  • ascensionare
  • ascensionat
  • ascensionatu‑
  • ascensionând
  • ascensionându‑
singular plural
  • ascensionea
  • ascensionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ascensionez
(să)
  • ascensionez
  • ascensionam
  • ascensionai
  • ascensionasem
a II-a (tu)
  • ascensionezi
(să)
  • ascensionezi
  • ascensionai
  • ascensionași
  • ascensionaseși
a III-a (el, ea)
  • ascensionea
(să)
  • ascensioneze
  • ascensiona
  • ascensionă
  • ascensionase
plural I (noi)
  • ascensionăm
(să)
  • ascensionăm
  • ascensionam
  • ascensionarăm
  • ascensionaserăm
  • ascensionasem
a II-a (voi)
  • ascensionați
(să)
  • ascensionați
  • ascensionați
  • ascensionarăți
  • ascensionaserăți
  • ascensionaseți
a III-a (ei, ele)
  • ascensionea
(să)
  • ascensioneze
  • ascensionau
  • ascensiona
  • ascensionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)