ASCENDENȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; raport de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance.

ascendență sf [At: HASDEU, I. C. 61 / V: (înv) ~din~ / Pl: ~țe / E: fr ascendance] 1 (Iuz) Ascensiune. 2 Linie de rudenie ascendentă (6). 3 (Pex; ccr) Familie din care se trage cineva. 4 (Nob) Ascendent (9).

*ASCENDENȚĂ (pl. -ențe) sf. Înrudire din trecut, a unei familii, cînd se urmăresc membrii ei în linie ascendentă din fiu în tată [fr.].

ASCENDENȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance.

ASCENDENȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obîrșie.

ASCENDENȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obîrșie. – După fr. ascendance.

ASCENDENȚĂ s.f. Linie de rudenie ascendentă; origine. [Cf. fr. ascendance, it. ascendenza].

ASCENDENȚĂ s. f. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinți. (< fr. ascendance)

ASCENDENȚĂ ~e f. Apartenență socială sau etnică; origine; obârșie; proveniență. [G.-D. ascendenței] /<fr. ascendance, it. ascendenza

*ascendénță f.., pl. e (d. ascendent). Generațiunile din aintea celeĭ actuale. Ascendent, autoritate, putere, influență asupra cuĭva.

ascendință sf vz ascendență

ascendență (linie de rudenie) s. f., g.-d. art. ascendenței; pl. ascendențe

ascendență (linie de rudenie) s. f., g.-d. art. ascendenței; pl. ascendențe

ascendență s. f., g.-d. art. ascendenței; pl. ascendențe

ascendență (pr. sce)

ASCENDENȚĂ s. v. origine.

ASCENDENȚĂ s. obîrșie, origine. (Are o ~ modestă.)

Ascendență ≠ descendență