3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asaul sm [At: M. COSTIN, L. I, 296/20 / Pl: ~i / E: tc yasaul] 1-2 (Înv) (Persoană cu) rangul de subhatman la cazacii zaporojeni.

ASAUL sm. Căpetenie a Cazacilor: ceialalți Căzaci cu ~ul lor... au intrat cu oaste... în țara leșască (LET.). [tc. vasaul].

ASAUL s. m. (Mold.) Grad militar inferior hatmanului (la cazacii zaporojeni). Au șezut Timuș aicea în Iași cu asaulii, polcovnicii și atamanii săi. M. COSTIN. Luînd și pe ceilalți căzaci cu asaulul lor..., au întrat cu oaste mai grea iarăși în țara leșească. AXINTE URICARIUL. Etimologie: tăt. crim. yasawul.

asaúl m., pl. (rut. asaúl, rus. esaúl, tăt. turc. ĭasaul). Vechĭ. Sub-hatman la Zaporojenĭ.

ău sn [At: ECONOMIA, 118 / V: arș-, arșeu, harș-, harșeu, hârș-, horș- / E: mg asó] (Trs) 1 Hârleț. 2 Lopată de lemn cu fier ascuțit la capăt.

Asău m. afluent d’a stânga Trotușului.

ăŭ, arșăŭ și harșăŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. ásó, id.). Trans. Lopată de fer de săpat, hîrleț. – Și arșov, pl. oave (sîrb. aršov și ašov. Cp. cu acăŭ, acov). În Vc. hîrșăŭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

asaul (-li), s. m. – Căpetenie a unui escadron de cazaci. Tăt. asaul (tc. yasaul), cf. rus. asaul.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

asaul, asauli, s.m. (înv.) subhatman la cazaci

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ASĂU, com. în jud. Bacău, pe valea Asău, afl. al Trotușului; 7.258 loc. (1991). Expl. de cărbune brun. Stație de c. f.

Intrare: asaul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asaul
  • asaulul
  • asaulu‑
plural
  • asauli
  • asaulii
genitiv-dativ singular
  • asaul
  • asaulului
plural
  • asauli
  • asaulilor
vocativ singular
plural
Intrare: Asău
Asău
substantiv propriu (SP069MS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Asău
  • Asăul
plural
genitiv-dativ singular
  • Asău
  • Asăului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: așău
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ău
  • ăul
  • ău‑
plural
  • ăuri
  • ăurile
genitiv-dativ singular
  • ău
  • ăului
plural
  • ăuri
  • ăurilor
vocativ singular
plural
arșău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arșeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
harșău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
harșeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hârșău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
horșău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)