asaúl sm [At: M. COSTIN, L. I, 296/20 / Pl: ~i / E: tc yasaul] 1-2 (Înv) (Persoană cu) rangul de subhatman la cazacii zaporojeni.

asaúl (-li), s. m. – Căpetenie a unui escadron de cazaci. Tăt. asaul (tc. yasaul), cf. rus. asaul.

asaúl, asaúli, s.m. (înv.) subhatman la cazaci

asaúl m., pl. lĭ (rut. asaúl, rus. esaúl, tăt. turc. ĭasaul). Vechĭ. Sub-hatman la Zaporojenĭ.

așắu sn [At: ECONOMIA, 118 / V: arș-, arșeu, harș-, harșeu, hârș-, horș- / E: mg asó] (Trs) 1 Hârleț. 2 Lopată de lemn cu fier ascuțit la capăt.

AȘĂU s. v. cazma, hârleț.

Asău m. afluent d’a stânga Trotușului.

așắŭ, arșắŭ și harșắŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. ásó, id.). Trans. Lopată de fer de săpat, hîrleț. – Și arșov, pl. oave (sîrb. aršov și ašov. Cp. cu acăŭ, acov). În Vc. hîrșăŭ.

așắu s. v. CAZMA. HÎRLEȚ.

ASĂU, com. în jud. Bacău, pe valea Asău, afl. al Trotușului; 7.258 loc. (1991). Expl. de cărbune brun. Stație de c. f.