3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asaúl sm [At: M. COSTIN, L. I, 296/20 / Pl: ~i / E: tc yasaul] 1-2 (Înv) (Persoană cu) rangul de subhatman la cazacii zaporojeni.

ASAUL s. m. (Mold.) Grad militar inferior hatmanului (la cazacii zaporojeni). Au șezut Timuș aicea în Iași cu asaulii, polcovnicii și atamanii săi. M. COSTIN. Luînd și pe ceilalți căzaci cu asaulul lor..., au întrat cu oaste mai grea iarăși în țara leșească. AXINTE URICARIUL. Etimologie: tăt. crim. yasawul.

asaúl m., pl. (rut. asaúl, rus. esaúl, tăt. turc. ĭasaul). Vechĭ. Sub-hatman la Zaporojenĭ.

așắu sn [At: ECONOMIA, 118 / V: arș-, arșeu, harș-, harșeu, hârș-, horș- / E: mg asó] (Trs) 1 Hârleț. 2 Lopată de lemn cu fier ascuțit la capăt.

Asău m. afluent d’a stânga Trotușului.

așắŭ, arșắŭ și harșắŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. ásó, id.). Trans. Lopată de fer de săpat, hîrleț. – Și arșov, pl. oave (sîrb. aršov și ašov. Cp. cu acăŭ, acov). În Vc. hîrșăŭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AȘĂU s. v. cazma, hârleț.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

asaúl (-li), s. m. – Căpetenie a unui escadron de cazaci. Tăt. asaul (tc. yasaul), cf. rus. asaul.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

asaúl, asaúli, s.m. (înv.) subhatman la cazaci


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ASĂU, com. în jud. Bacău, pe valea Asău, afl. al Trotușului; 7.258 loc. (1991). Expl. de cărbune brun. Stație de c. f.

Intrare: asaul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asaul
  • asaulul
  • asaulu‑
plural
  • asauli
  • asaulii
genitiv-dativ singular
  • asaul
  • asaulului
plural
  • asauli
  • asaulilor
vocativ singular
plural
Intrare: Asău
Asău
substantiv propriu (SPM069S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Asău
  • Asăul
plural
genitiv-dativ singular
  • Asău
  • Asăului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: așău
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ău
  • ăul
  • ău‑
plural
  • ăuri
  • ăurile
genitiv-dativ singular
  • ău
  • ăului
plural
  • ăuri
  • ăurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)