3 intrări

10 definiții

asaúl sm [At: M. COSTIN, L. I, 296/20 / Pl: ~i / E: tc yasaul] 1-2 (Înv) (Persoană cu) rangul de subhatman la cazacii zaporojeni.

asaúl (-li), s. m. – Căpetenie a unui escadron de cazaci. Tăt. asaul (tc. yasaul), cf. rus. asaul.

asaúl, asaúli, s.m. (înv.) subhatman la cazaci

asaúl m., pl. (rut. asaúl, rus. esaúl, tăt. turc. ĭasaul). Vechĭ. Sub-hatman la Zaporojenĭ.

așắu sn [At: ECONOMIA, 118 / V: arș-, arșeu, harș-, harșeu, hârș-, horș- / E: mg asó] (Trs) 1 Hârleț. 2 Lopată de lemn cu fier ascuțit la capăt.

AȘĂU s. v. cazma, hârleț.

Asău m. afluent d’a stânga Trotușului.

așắŭ, arșắŭ și harșắŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. ásó, id.). Trans. Lopată de fer de săpat, hîrleț. – Și arșov, pl. oave (sîrb. aršov și ašov. Cp. cu acăŭ, acov). În Vc. hîrșăŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ASĂU, com. în jud. Bacău, pe valea Asău, afl. al Trotușului; 7.258 loc. (1991). Expl. de cărbune brun. Stație de c. f.

Intrare: asaul
asaul
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asaul asaulul
plural asauli asaulii
genitiv-dativ singular asaul asaulului
plural asauli asaulilor
vocativ singular
plural
Intrare: așău
așău
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ău ăul
plural ăuri ăurile
genitiv-dativ singular ău ăului
plural ăuri ăurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Asău
Asău
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Asău Asăul
plural
genitiv-dativ singular Asău Asăului
plural
vocativ singular
plural