2 intrări

24 de definiții

asasináre sf [At: URICARIUL XIV, 245/17 / Pl: ~nări / E: asasina] Omorâre cu premeditare.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina.V. asasina.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina.V. asasina.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina; omor, omucidere. Asasinarea [la 13 iunie 1916 a] celor nouă muncitori în frunte cu Spiridon Vrînceanu și Pascal Zaharia, departe de a intimida pe muncitorii revoluționari, a fost semnalul unor puternice demonstrații de protest. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 520.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina; omorâre, ucidere; omor.

asasináre s. f., g.-d. art. asasinắrii; pl. asasinắri

asasináre s. f., g.-d. art. asasinării; pl. asasinări

ASASINÁRE s. v. omorâre.

ASASINÁRE s.f. Acțiunea de a asasina; ucidere; omor. [< asasina].

asasiná vt [At: DA ms / Pzi: -néz / E: fr assiner] 1 A omorî pe cineva cu premeditare. 2 (Fig) A plictisi și a enerva pe cineva cu insistențele.

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner.

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner.

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. (Cu privire la oameni) A omorî mișelește, a ucide. Soții Rosenberg au fost torturați și asasinați tocmai pentru că au apărat prin atitudinea lor demnă principiile democrației, ale păcii, ale adevărului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 351, 6/3.

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî mișelește și cu premeditare; a ucide. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva cu insistențele. – Fr. assassiner.

asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză

asasiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. asasineáză

ASASINÁ vb. I. tr. A comite un asasinat; a ucide. ♦ (Fig.; fam.) A plictisi în cel mai înalt grad (cu insistențele). [< fr. assassiner, it. assassinare].

ASASINÁ vb. tr. 1. a comite un asasinat. 2. (fam.) a plictisi în cel mai înalt grad (cu insistențele). (< fr. assassiner)

A ASASINÁ ~éz tranz. A ucide printr-un asasinat. /<fr. assassiner

asasinà v. 1. a ucide cu precugetare și prin surprindere (ca tâlharii); 2. fig. a importuna foarte.

*asasinéz v. tr. (fr. assassiner). Ucid mișelește. Fig. Iron. Plictisesc cu vorba.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ASASINÁRE s. omorîre, suprimare, ucidere, (rar) ucís, (pop.) răpúnere, (înv.) ucigătúră, (fam. fig.) achitáre, lichidáre. (~ cuiva.)

ASASINÁ vb. a omorî, a suprima, a ucide, (rar) a masacra, (înv. și pop.) a prăpădi, a sfîrși, (pop.) a dovedi, a găti, a răpúne, (înv. și reg.) a pieri, a pustii, a spárge, a stínge, (reg.) a mătrăși, a prăda, (Mold.) a stropși, (înv.) a cumpli, a piérde, a săvîrși, a seca, a strica, (înv. și pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăța, a lichida, (arg.) a mierli.

Intrare: asasina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asasina asasinare asasinat asasinând singular plural
asasinea asasinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asasinez (să) asasinez asasinam asasinai asasinasem
a II-a (tu) asasinezi (să) asasinezi asasinai asasinași asasinaseși
a III-a (el, ea) asasinea (să) asasineze asasina asasină asasinase
plural I (noi) asasinăm (să) asasinăm asasinam asasinarăm asasinaserăm, asasinasem*
a II-a (voi) asasinați (să) asasinați asasinați asasinarăți asasinaserăți, asasinaseți*
a III-a (ei, ele) asasinea (să) asasineze asasinau asasina asasinaseră
Intrare: asasinare
asasinare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asasinare asasinarea
plural asasinări asasinările
genitiv-dativ singular asasinări asasinării
plural asasinări asasinărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)