2 intrări

22 de definiții

asasinare sf [At: URICARIUL XIV, 245/17 / Pl: ~nări / E: asasina] Omorâre cu premeditare.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina.V. asasina.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina.V. asasina.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina; omor, omucidere. Asasinarea [la 13 iunie 1916 a] celor nouă muncitori în frunte cu Spiridon Vrînceanu și Pascal Zaharia, departe de a intimida pe muncitorii revoluționari, a fost semnalul unor puternice demonstrații de protest. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 520.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina; omorâre, ucidere; omor.

asasináre s. f., g.-d. art. asasinắrii; pl. asasinắri

ASASINÁRE s. v. omorâre.

ASASINÁRE s.f. Acțiunea de a asasina; ucidere; omor. [< asasina].

asasina vt [At: DA ms / Pzi: ~néz / E: fr assiner] 1 A omorî pe cineva cu premeditare. 2 (Fig) A plictisi și a enerva pe cineva cu insistențele.

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner.

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner.

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. (Cu privire la oameni) A omorî mișelește, a ucide. Soții Rosenberg au fost torturați și asasinați tocmai pentru că au apărat prin atitudinea lor demnă principiile democrației, ale păcii, ale adevărului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 351, 6/3.

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî mișelește și cu premeditare; a ucide. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva cu insistențele. – Fr. assassiner.

asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză

ASASINÁ vb. I. tr. A comite un asasinat; a ucide. ♦ (Fig.; fam.) A plictisi în cel mai înalt grad (cu insistențele). [< fr. assassiner, it. assassinare].

ASASINÁ vb. tr. 1. a comite un asasinat. 2. (fam.) a plictisi în cel mai înalt grad (cu insistențele). (< fr. assassiner)

A ASASINÁ ~éz tranz. A ucide printr-un asasinat. /<fr. assassiner

asasinà v. 1. a ucide cu precugetare și prin surprindere (ca tâlharii); 2. fig. a importuna foarte.

*asasinéz v. tr. (fr. assassiner). Ucid mișelește. Fig. Iron. Plictisesc cu vorba.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

asasináre s. f., g.-d. art. asasinării; pl. asasinări

ASASINARE s. omorîre, suprimare, ucidere, (rar) ucis, (pop.) răpunere, (înv.) ucigătură, (fam. fig.) achitare, lichidare. (~ cuiva.)

asasiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. asasineáză

ASASINA vb. a omorî, a suprima, a ucide, (rar) a masacra, (înv. și pop.) a prăpădi, a sfîrși, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. și reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăși, a prăda, (Mold.) a stropși, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvîrși, a seca, a strica, (înv. și pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăța, a lichida, (arg.) a mierli.

Intrare: asasina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asasina
  • asasinare
  • asasinat
  • asasinatu‑
  • asasinând
  • asasinându‑
singular plural
  • asasinea
  • asasinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asasinez
(să)
  • asasinez
  • asasinam
  • asasinai
  • asasinasem
a II-a (tu)
  • asasinezi
(să)
  • asasinezi
  • asasinai
  • asasinași
  • asasinaseși
a III-a (el, ea)
  • asasinea
(să)
  • asasineze
  • asasina
  • asasină
  • asasinase
plural I (noi)
  • asasinăm
(să)
  • asasinăm
  • asasinam
  • asasinarăm
  • asasinaserăm
  • asasinasem
a II-a (voi)
  • asasinați
(să)
  • asasinați
  • asasinați
  • asasinarăți
  • asasinaserăți
  • asasinaseți
a III-a (ei, ele)
  • asasinea
(să)
  • asasineze
  • asasinau
  • asasina
  • asasinaseră
Intrare: asasinare
asasinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asasinare
  • asasinarea
plural
  • asasinări
  • asasinările
genitiv-dativ singular
  • asasinări
  • asasinării
plural
  • asasinări
  • asasinărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)