Asanești m. pl. dinastie româno-bulgari, întemeiată în 1186, de frații Petru și Asan, Români de neam, cari la 1158 se răsculară asupra Bizantinilor, îi învinseră și formară împreună cu Bulgarii imperiul româno-bulgar, care dură până la 1393. Această dinastie numără șapte Domni: ASAN I, fundatorul ei (1186-1196); PETRU, fratele celui precedent (1196-1197); IOANIȚIU, numit și CALOIAN, fratele lor mai tânăr, se luptă victorios cu Bizantinii și cu Frâncii (1197-1207); BORILĂ, numit și Florilă, nepot de soră al lui Ioanițiu (1207-1218); IOAN ASAN II, fiul lui Asan I, făcu întinse cuceriri (1218-1241); IOAN CăLIMAN-ASAN (1241-1246), și IOAN MIHAIL ASAN (1246-1257), sub cari imperiul decăzu. V. Ioanițiu.