asaltare sf [At: DEX² / Pl: ~tări / E: asalt] 1 Efectuarea unui asalt (1) Si: asaltat¹ (1). 2 (Fig) Copleșire cu rugăminți, cereri etc. Si: asaltat¹ (2).

ASALTARE s.f. Acțiunea de a asalta; asalt. [< asalta].

asalta vt [At: VĂCĂRESCU, ap. HEM / Pzi: ~tez, (înv) asalt / E: it as saltare] 1 A ataca cu forțe militare. 2 (Pan) A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. insistente.

*ASALTA (-tez) vb. tr. 1 🎖️ A da năvală pentru a lua un loc întărit, o pozițiune strategică ¶ 2 fig. A veni cu grămada, a stărui mereu pe lîngă cineva pentru a capăta un lucru: mă asaltează mereu cu cererile lor [it.].

ASALTA, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. Trupele ruso-romîne au asaltat Plevna. ◊ Fig. (Cu privire la o persoană) A copleși cu multe rugăminți, cereri etc. A fost asaltat cu întrebări

ASALTA, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – It. assaltare.

ASALTA vb. I. tr. 1. A lua cu asalt, a da un asalt; a da iureș, a năvăli. 2. (Fig.) A copleși, a insista cu cereri, cu rugăminți etc. [< it. assaltare].

ASALTA vb. tr. 1. a da un asalt. 2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri. (< it. assaltare)

A ASALTA ~ez tranz. 1) A lua cu asalt. 2) fig. (persoane) A copleși cu insistențe. ~ cu rugăminți. /<it. assaltare

asaltà v. a da asalt, a ataca.

*asaltéz v. tr. (it. assaltare). Atac pin asalt. Fig. Rog cu insistență: nu mă asalta cu atîtea cererĭ!

asaltare s. f., g. -d. art. asaltării

asalta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asaltez, 3 asaltează; conj. prez. 1 sg. să asaltez, 3 să asalteze

asalta (a ~) vb., ind. prez. 3 asaltează

asalta vb., ind. prez. 1 sg. asaltez, 3 sg. și pl. asaltează

asaltez.

ASALTA vb. (MIL.) a ataca. (~ reduta, cetatea.)

ASALTA vb. (MIL.) a ataca. (~ reduta, cetatea.)