2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asămălui v vz asemălui

asămăluĭésc, asămuĭésc, V. sămŭĭesc.

sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.

Intrare: asămuit
asămuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asămuit
  • asămuitul
  • asămuitu‑
  • asămui
  • asămuita
plural
  • asămuiți
  • asămuiții
  • asămuite
  • asămuitele
genitiv-dativ singular
  • asămuit
  • asămuitului
  • asămuite
  • asămuitei
plural
  • asămuiți
  • asămuiților
  • asămuite
  • asămuitelor
vocativ singular
plural
asămăluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asămăluit
  • asămăluitul
  • asămăluitu‑
  • asămălui
  • asămăluita
plural
  • asămăluiți
  • asămăluiții
  • asămăluite
  • asămăluitele
genitiv-dativ singular
  • asămăluit
  • asămăluitului
  • asămăluite
  • asămăluitei
plural
  • asămăluiți
  • asămăluiților
  • asămăluite
  • asămăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: asămui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asămui
  • asămuire
  • asămuit
  • asămuitu‑
  • asămuind
  • asămuindu‑
singular plural
  • asămuiește
  • asămuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asămuiesc
(să)
  • asămuiesc
  • asămuiam
  • asămuii
  • asămuisem
a II-a (tu)
  • asămuiești
(să)
  • asămuiești
  • asămuiai
  • asămuiși
  • asămuiseși
a III-a (el, ea)
  • asămuiește
(să)
  • asămuiască
  • asămuia
  • asămui
  • asămuise
plural I (noi)
  • asămuim
(să)
  • asămuim
  • asămuiam
  • asămuirăm
  • asămuiserăm
  • asămuisem
a II-a (voi)
  • asămuiți
(să)
  • asămuiți
  • asămuiați
  • asămuirăți
  • asămuiserăți
  • asămuiseți
a III-a (ei, ele)
  • asămuiesc
(să)
  • asămuiască
  • asămuiau
  • asămui
  • asămuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asămălui
  • asămăluire
  • asămăluit
  • asămăluitu‑
  • asămăluind
  • asămăluindu‑
singular plural
  • asămăluiește
  • asămăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asămăluiesc
(să)
  • asămăluiesc
  • asămăluiam
  • asămăluii
  • asămăluisem
a II-a (tu)
  • asămăluiești
(să)
  • asămăluiești
  • asămăluiai
  • asămăluiși
  • asămăluiseși
a III-a (el, ea)
  • asămăluiește
(să)
  • asămăluiască
  • asămăluia
  • asămălui
  • asămăluise
plural I (noi)
  • asămăluim
(să)
  • asămăluim
  • asămăluiam
  • asămăluirăm
  • asămăluiserăm
  • asămăluisem
a II-a (voi)
  • asămăluiți
(să)
  • asămăluiți
  • asămăluiați
  • asămăluirăți
  • asămăluiserăți
  • asămăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • asămăluiesc
(să)
  • asămăluiască
  • asămăluiau
  • asămălui
  • asămăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)