2 intrări

3 definiții

asămăluí v vz asemălui

asămăluĭésc, asămuĭésc, V. sămŭĭesc.

sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.

Intrare: asămălui
asămălui
verb (VT408) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asămălui asămăluire asămăluit asămăluind singular plural
asămăluiește asămăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asămăluiesc (să) asămăluiesc asămăluiam asămăluii asămăluisem
a II-a (tu) asămăluiești (să) asămăluiești asămăluiai asămăluiși asămăluiseși
a III-a (el, ea) asămăluiește (să) asămăluiască asămăluia asămălui asămăluise
plural I (noi) asămăluim (să) asămăluim asămăluiam asămăluirăm asămăluiserăm, asămăluisem*
a II-a (voi) asămăluiți (să) asămăluiți asămăluiați asămăluirăți asămăluiserăți, asămăluiseți*
a III-a (ei, ele) asămăluiesc (să) asămăluiască asămăluiau asămălui asămăluiseră
Intrare: asămăluit
asămăluit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asămăluit asămăluitul asămălui asămăluita
plural asămăluiți asămăluiții asămăluite asămăluitele
genitiv-dativ singular asămăluit asămăluitului asămăluite asămăluitei
plural asămăluiți asămăluiților asămăluite asămăluitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)