arzihal sn [At: URICARIUL, ap. LET. III, 104/31 / V: argi-, -zah-, -zavae-, -zeh-, -zoh-, -zoval, -zuh-, harzoval / Pl: ? / E: tc ‘arzi hal, ‘arzu hal] (Înv) Plângere prezentată de un particular sultanului sau marelui-vizir.

ARZIHAL s. n. (Mold., ȚR) Jalbă, plîngere adresată de o persoană sultanului sau marelui vizir. A: Au făcut Matei-Vodă arzahal sau răvaș de jalbă la singur împăratul. M. COSTIN. Au dat Mihai-Vodă la dînsul arzihal, de la Edecule, arătînd în ce stare se află, și l-au scos Numan-Pașa de la închisoare. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXINTE URICARIUL; PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Să duse și deate arzoval la vizirul. LET. ȚR, 35^v.Variante: argihal (PSEUDO-AMIRAS, gl.), arzahal (M. COSTIN), arzaval (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), arzoval (LET. ȚR. 35^v), arzuhal (AXINTE URICARIUL). Etimologie: tc. arzihal, arzuhal (pop. arzoval).

arghihal sn vz arzihal

argihal sn vz arzihal

arzahal sn vz arzihal

arzaval sn vz arzihal

arzehal sn vz arzihal

arzohal sn vz arzihal

arzoval sn vz arzihal

arzuhal sn vz arzihal

harzoval sn vz arzihal

‡ARZEHAL, ‡ARZIHAL (pl. -luri) sn. 🔎 Cerere, petițiune, jalbă adresată de un particular Sultanului sau marelui vizir: făcut-au Matei-Vodă arzehal, adecă răvaș de jalobă la singur împăratul (M.-COST.) [tc. 'arzihal].

ARGIHAL s. n. v. arzihal.

ARZAHAL s. n. v. arzihal.

ARZAVAL s. n. v. arzihal.

ARZOVAL s. n. v. arzihal.

ARZUHAL s. n. v. arzihal.

arzehál, -ihál, -ohál și -ovál n., pl. urĭ (turc. arzi-hal și arzu-hal, pop arzoval). Vechĭ. Jalbă adresată de un particular sultanuluĭ saŭ mareluĭ vizir. – Și arzahal, arzaval, -uhal și harzoval.

harzovál, V. arzehal.

arzihal, arzihale și arzihaluri, s.n. (înv.) jalbă, petiție a unui particular către sultan