2 intrări

19 definiții

arvuná v vz [At: PANN, P. V. I, 151 / Pzi: -néz / E: arvună] (Înv) A arvuni (2).

arvúnă sf [At: N. TEST. (1648) / V: ~vónă, ~voánă; (înv) aravónă, arăvónă, sn aravón, arăvón; ~ún2, aron, rav / Pl: ~ne / E: ngr ἀρραβῶν] 1 (Pfm) Acont. 2 (Înv) Amanet. 3 (Înv) Daruri făcute la logodnă, care angajează ambele părți la căsătorie.

ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont. [Var.: arvónă s. f.] – Din ngr. arravónas.

ARVÓNĂ s. f. v. arvună.

ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont. [Var.: arvónă s. f.] – Din ngr. arravónas.

ARVÚNĂ, arvune, s. f. Acont (plătit mai ales la o vînzare sau la o închiriere). Trebuie să-mi dea zilele astea arvuna ca să cumpăr materiale. PAS, Z. I 101. Deocamdată să punem mînă de la mînă ce avem și ce-om mai putea aduna, noi, cîți sîntem și alții care-or vrea, să facem arvuna, c-apoi nu ne-om lăsa noi de rușine să nu plătim. REBREANU, R. I 132. ◊ Fig. L-am socotit de bună-credință, deși pe oamenii ăștia care dau arvună de făgăduieli și jurăminte nu prea îi iau în serios. BASSARABESCU, V. 129. – Variantă: (popular) arvónă (CONTEMPORANUL, III 820) s. f.

ARVÓNĂ s. f. v. arvună.

ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont (la o cumpărare, la o închiriere etc.). [Var.: arvónă s. f.] – Ngr.arravón, -vona.

arvúnă (pop.) s. f., g.-d. art. arvúnei; pl. arvúne

arvúnă s. f., g.-d. art. arvúnei; pl. arvúne

arvúnă (arvúne), s. f. – Acont. – Var. arvun, arvon, ar(ă)voană. Mr. arăvoană, arras propias nuptias. Gr. ἀρραβὼν (› lat. arr(h)a(bo), de unde it. arra, fr. arrhes, sp. arras); cf. ngr. ἀρραβῶνα „arvună” și „promisiunea de căsătorie” (Murnu 7). – Der. arvuni, vb. (a aconta; a se angaja, a obliga); arvunitor, adj. (care dă arvună). Din rom. a trecut în rut. arawona (Miklosich, Wander., 12).

arvună f. 1. bani dați pentru garanția unui contract; 2. parte din prețul tocmelii dată înainte. [Vechiu rom. aravoană = gr. bizantin ARRAVÓNA].

arvónă (est) și arvúnă (vest) f., pl. e (ngr. arravóna, d. vgr. arrhábon, d. ebr. êrâbôn, id.; de aci și lat. árrhabo, -ónis și arrha, fr. arrhes). Banĭ (saŭ și altceva) dațĭ ca garanție p. o învoĭală pînă ce veĭ plăti tot. Vechĭ. Pl. Darurĭ la logodnă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ARVÚNĂ s. acont, (prin Transilv. și Ban.) căpáră, (înv.) selém, selemachésă. (~ la o tranzacție comercială.)

arvúnă, arvune, (arvon), s.f. – Acont, avans, plată anticipată. – Din ngr. arravóna „arvună” și „promisiune de căsătorie” (MDA) < vgr. arrhabon < ebr. êrâbôn (Scriban). Cuv. rom. > ucr. arawona (Miklosich, cf. DER).

Intrare: arvună
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arvu arvuna
plural arvune arvunele
genitiv-dativ singular arvune arvunei
plural arvune arvunelor
vocativ singular
plural
arvonă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arvo arvona
plural arvone arvonele
genitiv-dativ singular arvone arvonei
plural arvone arvonelor
vocativ singular
plural
Intrare: arvuna
arvuna
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.