2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arvonire sf vz arvunire

ARVONI vb. IV v. arvuni.

ARVUNI, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoni vb. IV] – Din arvună.

ARVUNI, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoni vb. IV] – Din arvună.

ARVUNIRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) arvuni.V. arvuni.

ARVUNIRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) arvuni.V. arvuni.

arvuni [At: DOSOFTEI, ap. HEM / V: (Mol) ~voni / Pzi: ~nesc / E: arvună] 1 vi (a) A confirma contractul prin darea înainte a unei sume din prețul total convenit. 2 vt A angaja munca sau serviciile cuiva ca lucrător, ca servitor, ca lăutar etc. dându-i arvună (1) Si: (înv) arvuna. 3 vt A da cuiva arvună (1) în vederea achiziționării unui lucru. 4 vt (Buc) A găsi nași pentru nuntă. 5 vt (Înv; spc) A logodi. 6 (Reg) A lua de la cineva un angajament în schimbul unei favori acordate. 7 vr A(-și) lua un angajament mutual.

arvunire sf [At: POLIZU 754 / V: ~von~ / E: arvuni] 1 A tocmi pe cineva ca lucrător Si: (îrg) arvunare. 2 (Buc; spc) Găsirea nașilor pentru nuntă. 3 (Înv) Logodire.

ARĂVONISI (-isesc)... 1 = ARVUNI... 2 A logodi, a făgădui, a închina, a hărăzi (DOS.) [ngr. άρραβώνισα, άρραβωνίζω].

ARVUNI, Mold. ARVONI (-nesc) I. vb. tr. A tocmi un lucru dînd arvună: am arvunit trăsura pe după amiazi; cîte suflete mi-ai arvonit ? (CRG.). II. vb. refl. A-și da cuvîntul, a se învoi: umblau în cîrduri și se arvoneau pentru St. Vasile (SAD.).

ARVUNIT, Mold. ARVONIT I. adj. p. ARVUNI, -ONl. II. sm. Logodnic (HASD.). III. sbst. Faptul de a (se) arvuni.

ARVUNI, arvunesc, vb. IV. 1. Tranz. A aconta. A arvunit un dulap.Fig. (În forma arvoni) Scaraoschi îl întreabă [pe drac]: Ei, copile, ce ispravă ai făcut? Cîte suflete mi-ai arvonit? Dă-ți solia! CREANGĂ, P. 145. 2. Refl. A se angaja în slujba cuiva. De-ar veni un Tudorel, Arvuni-m-aș eu la el! PAS, L. I 49. ♦ Refl. reciproc. A lua un angajament reciproc, a se lega, a se înțelege. (În forma arvoni) Și după ce ne arvonim noi și pe la anul, cu jurămîut, să umblăm tot împreună, ne-am despărțit unul de altul, răbigiți de frig și hămesiți de foame. CREANGĂ, A. 44. – Variantă: (popular) arvoni vb. IV.

ARVUNI, arvunesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aconta. ♦ Refl. (Rar) A se angaja în slujba cuiva. ♦ Refl. A se înțelege cu cineva. [Var.: arvoni vb. IV] – Din arvună.

ARVUNIRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) arvuni.

arăvonésc și -onisésc, V. arvonésc.

arvonésc (est) și -unésc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. ónisa). Daŭ arvonă ca să fiŭ sigur de un lucru: a arvoni o casă (pe care apoĭ o voĭ lua cu chirie orĭ o voĭ cumpăra), a arvoni niște lucrătorĭ (dîndu-le un acont), a arvoni o birjă (primind tu ceva de la birjar ca asigurare că se va prezenta la timp). V. refl. Mă angajez, promit altuĭa și el mie. – Și aravonesc, arăvonesc, arăvonisesc (Dos.) și arvunez (Pan).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arvuni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunesc, 3 sg. arvunește, imperf. 1 arvuneam; conj. prez. 1 sg. să arvunesc, 3 să arvunească

arvunire (pop.) s. f., g.-d. art. arvunirii

arvuni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunesc, imperf. 3 sg. arvunea; conj. prez. 3 să arvunească

arvunire (pop.) s. f., g.-d. art. arvunirii

arvuni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunesc, imperf. 3 sg. arvunea; conj. prez. 3 sg. și pl. arvunească

arvunire s. f., g.-d. art. arvunirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARVUNI vb. a aconta, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arvuni, arvunesc, (arvoni), v.t. A da un avans dintr-o plată. – Din arvună.

arvuni, arvunesc, (arvoni), vb. tranz. – A da un avans dintr-o plată. – Din arvună.

arvuni, -esc, vb. tranz. – A plăti un avans. – Din arvună.

Intrare: arvuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arvuni
  • arvunire
  • arvunit
  • arvunitu‑
  • arvunind
  • arvunindu‑
singular plural
  • arvunește
  • arvuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arvunesc
(să)
  • arvunesc
  • arvuneam
  • arvunii
  • arvunisem
a II-a (tu)
  • arvunești
(să)
  • arvunești
  • arvuneai
  • arvuniși
  • arvuniseși
a III-a (el, ea)
  • arvunește
(să)
  • arvunească
  • arvunea
  • arvuni
  • arvunise
plural I (noi)
  • arvunim
(să)
  • arvunim
  • arvuneam
  • arvunirăm
  • arvuniserăm
  • arvunisem
a II-a (voi)
  • arvuniți
(să)
  • arvuniți
  • arvuneați
  • arvunirăți
  • arvuniserăți
  • arvuniseți
a III-a (ei, ele)
  • arvunesc
(să)
  • arvunească
  • arvuneau
  • arvuni
  • arvuniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arvoni
  • arvonire
  • arvonit
  • arvonitu‑
  • arvonind
  • arvonindu‑
singular plural
  • arvonește
  • arvoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arvonesc
(să)
  • arvonesc
  • arvoneam
  • arvonii
  • arvonisem
a II-a (tu)
  • arvonești
(să)
  • arvonești
  • arvoneai
  • arvoniși
  • arvoniseși
a III-a (el, ea)
  • arvonește
(să)
  • arvonească
  • arvonea
  • arvoni
  • arvonise
plural I (noi)
  • arvonim
(să)
  • arvonim
  • arvoneam
  • arvonirăm
  • arvoniserăm
  • arvonisem
a II-a (voi)
  • arvoniți
(să)
  • arvoniți
  • arvoneați
  • arvonirăți
  • arvoniserăți
  • arvoniseți
a III-a (ei, ele)
  • arvonesc
(să)
  • arvonească
  • arvoneau
  • arvoni
  • arvoniseră
aravoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
aravuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
arăvoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arvunire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvunire
  • arvunirea
plural
  • arvuniri
  • arvunirile
genitiv-dativ singular
  • arvuniri
  • arvunirii
plural
  • arvuniri
  • arvunirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvonire
  • arvonirea
plural
  • arvoniri
  • arvonirile
genitiv-dativ singular
  • arvoniri
  • arvonirii
plural
  • arvoniri
  • arvonirilor
vocativ singular
plural
aravonire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arvuni, arvunescverb

popular
  • 1. tranzitiv Aconta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aconta
    • format_quote A arvunit un dulap. DLRLC
    • format_quote figurat Scaraoschi îl întreabă [pe drac]: Ei, copile, ce ispravă ai făcut? Cîte suflete mi-ai arvonit? Dă-ți solia! CREANGĂ, P. 145. DLRLC
  • 2. reflexiv A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De-ar veni un Tudorel, Arvuni-m-aș eu la el! PAS, L. I 49. DLRLC
    • 2.1. reflexiv reciproc A lua un angajament reciproc, a se lega, a se înțelege. DLRLC
      • format_quote Și după ce ne arvonim noi și pe la anul, cu jurămînt, să umblăm tot împreună, ne-am despărțit unul de altul, răbigiți de frig și hămesiți de foame. CREANGĂ, A. 44. DLRLC
etimologie:
  • arvună DEX '09 DEX '98

arvunire, arvunirisubstantiv feminin

  • 1. popular Acțiunea de a (se) arvuni. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi arvuni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.