2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arvonire sf vz arvunire

ARVONÍ vb. IV v. arvuni.

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună.

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună.

ARVUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) arvuni.V. arvuni.

ARVUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) arvuni.V. arvuni.

arvuni [At: DOSOFTEI, ap. HEM / V: (Mol) ~voni / Pzi: ~nesc / E: arvună] 1 vi (a) A confirma contractul prin darea înainte a unei sume din prețul total convenit. 2 vt A angaja munca sau serviciile cuiva ca lucrător, ca servitor, ca lăutar etc. dându-i arvună (1) Si: (înv) arvuna. 3 vt A da cuiva arvună (1) în vederea achiziționării unui lucru. 4 vt (Buc) A găsi nași pentru nuntă. 5 vt (Înv; spc) A logodi. 6 (Reg) A lua de la cineva un angajament în schimbul unei favori acordate. 7 vr A(-și) lua un angajament mutual.

arvunire sf [At: POLIZU 754 / V: ~von~ / E: arvuni] 1 A tocmi pe cineva ca lucrător Si: (îrg) arvunare. 2 (Buc; spc) Găsirea nașilor pentru nuntă. 3 (Înv) Logodire.

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. 1. Tranz. A aconta. A arvunit un dulap.Fig. (În forma arvoni) Scaraoschi îl întreabă [pe drac]: Ei, copile, ce ispravă ai făcut? Cîte suflete mi-ai arvonit? Dă-ți solia! CREANGĂ, P. 145. 2. Refl. A se angaja în slujba cuiva. De-ar veni un Tudorel, Arvuni-m-aș eu la el! PAS, L. I 49. ♦ Refl. reciproc. A lua un angajament reciproc, a se lega, a se înțelege. (În forma arvoni) Și după ce ne arvonim noi și pe la anul, cu jurămîut, să umblăm tot împreună, ne-am despărțit unul de altul, răbigiți de frig și hămesiți de foame. CREANGĂ, A. 44. – Variantă: (popular) arvoní vb. IV.

ARVONÍ vb. IV. v. arvuni.

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aconta. ♦ Refl. (Rar) A se angaja în slujba cuiva. ♦ Refl. A se înțelege cu cineva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună.

ARVUNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) arvuni.

arvonésc (est) și -unésc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. ónisa). Daŭ arvonă ca să fiŭ sigur de un lucru: a arvoni o casă (pe care apoĭ o voĭ lua cu chirie orĭ o voĭ cumpăra), a arvoni niște lucrătorĭ (dîndu-le un acont), a arvoni o birjă (primind tu ceva de la birjar ca asigurare că se va prezenta la timp). V. refl. Mă angajez, promit altuĭa și el mie. – Și aravonesc, arăvonesc, arăvonisesc (Dos.) și arvunez (Pan).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arvuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunésc, imperf. 3 sg. arvuneá; conj. prez. 3 să arvuneáscă

arvuníre (pop.) s. f., g.-d. art. arvunírii

arvuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunésc, imperf. 3 sg. arvuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. arvuneáscă

arvuníre s. f., g.-d. art. arvunírii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARVUNI vb. a aconta, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.)

arată toate definițiile

Intrare: arvuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arvuni
  • arvunire
  • arvunit
  • arvunitu‑
  • arvunind
  • arvunindu‑
singular plural
  • arvunește
  • arvuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arvunesc
(să)
  • arvunesc
  • arvuneam
  • arvunii
  • arvunisem
a II-a (tu)
  • arvunești
(să)
  • arvunești
  • arvuneai
  • arvuniși
  • arvuniseși
a III-a (el, ea)
  • arvunește
(să)
  • arvunească
  • arvunea
  • arvuni
  • arvunise
plural I (noi)
  • arvunim
(să)
  • arvunim
  • arvuneam
  • arvunirăm
  • arvuniserăm
  • arvunisem
a II-a (voi)
  • arvuniți
(să)
  • arvuniți
  • arvuneați
  • arvunirăți
  • arvuniserăți
  • arvuniseți
a III-a (ei, ele)
  • arvunesc
(să)
  • arvunească
  • arvuneau
  • arvuni
  • arvuniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arvoni
  • arvonire
  • arvonit
  • arvonitu‑
  • arvonind
  • arvonindu‑
singular plural
  • arvonește
  • arvoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arvonesc
(să)
  • arvonesc
  • arvoneam
  • arvonii
  • arvonisem
a II-a (tu)
  • arvonești
(să)
  • arvonești
  • arvoneai
  • arvoniși
  • arvoniseși
a III-a (el, ea)
  • arvonește
(să)
  • arvonească
  • arvonea
  • arvoni
  • arvonise
plural I (noi)
  • arvonim
(să)
  • arvonim
  • arvoneam
  • arvonirăm
  • arvoniserăm
  • arvonisem
a II-a (voi)
  • arvoniți
(să)
  • arvoniți
  • arvoneați
  • arvonirăți
  • arvoniserăți
  • arvoniseți
a III-a (ei, ele)
  • arvonesc
(să)
  • arvonească
  • arvoneau
  • arvoni
  • arvoniseră
Intrare: arvunire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvunire
  • arvunirea
plural
  • arvuniri
  • arvunirile
genitiv-dativ singular
  • arvuniri
  • arvunirii
plural
  • arvuniri
  • arvunirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arvonire
  • arvonirea
plural
  • arvoniri
  • arvonirile
genitiv-dativ singular
  • arvoniri
  • arvonirii
plural
  • arvoniri
  • arvonirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arvuni arvoni popular

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • A arvunit un dulap.
      surse: DLRLC
    • figurat Scaraoschi îl întreabă [pe drac]: Ei, copile, ce ispravă ai făcut? Cîte suflete mi-ai arvonit? Dă-ți solia! CREANGĂ, P. 145.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: angaja tocmi un exemplu
    exemple
    • De-ar veni un Tudorel, Arvuni-m-aș eu la el! PAS, L. I 49.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv reciproc A lua un angajament reciproc, a se lega, a se înțelege.
      exemple
      • Și după ce ne arvonim noi și pe la anul, cu jurămînt, să umblăm tot împreună, ne-am despărțit unul de altul, răbigiți de frig și hămesiți de foame. CREANGĂ, A. 44.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • arvună
    surse: DEX '09 DEX '98

arvunire arvonire

  • 1. popular Acțiunea de a (se) arvuni.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi arvuni
    surse: DEX '98 DEX '09