aruncătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: arunca + -ătură] 1 (Înv) Risipire. 2 Distanța parcursă de un lucru aruncat. 3 (Spc; îs) – de piatră Distanța până la care aruncă cineva o piatră. 4 (Spc; îs) – de hăț Distanță până la care aruncă cineva un băț. 5-6 (Îe) A fi la o ~ de băț A fi foarte aproape. 7 (Spc; îs) – de arc Distanța până la care cineva trage cu arcul. 8 (Pan; îs) – de ochi Privire. 9 (Înv) Țâșnire în sus a apei cu putere. 10 (Înv) Săritură cu avânt. 11 (Înv; îlav) La – în galop. 12 (Înv) Impozit. 13 (Îvr; îe) A face cuiva ~ ri A imputa. 14 (Trs; ccr; lpl) Lemne uscate (pentru ars în cuptor). 15 (Pop) Bubă. 16 (Pop) Lucru vrăjit aruncat în calea cuiva. 17 (Înv) Literă scrisă deasupra sau dedesubtul rândului, mai ales în iscălituri.