opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arumitor, ~toare a vz aromitor

AROMITOR, -OARE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Aromi + suf. -tor.

AROMITOR, -OARE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Aromi + suf. -tor.

aromitor, ~oare a [At: HEM 1728 / V: arum~ / Pl: ~i, ~oare / E: aromi + -tor] 1 (Rar) Care afumă cu mirodenii. 2 (Rar) Îmbătător prin parfumul pe care-l răspândește. 3 (Rar) Adormitor. 4 (Înv) Amăgitor.

AROMITOR, ‡ARUMlTOR, -TOARE adj. sm. f. 1 Care aromește: bunul somn m’a furat cu odihna lui aromitoare și dulce (DLVR.) 2 ‡Înșelător: se apropiară d’insul nește arumitori hitleani (MX.).

AROMITOR,-OARE, aromitori, -oare, adj. Care răspîndește un miros plăcut; înmiresmat; care îmbie la somn. Ziua de sfîrșit de primăvară era lină, cu adieri aromitoare din finețuri. SADOVEANU, F. J. 101. Dulci bori aromitoare și umed-tămîiete Din respirări de seve vin nările-i să-mbete. TOMA, C. V. 112. Privighetoarea tace în frunze-aromitoare. MACEDONSKI, O. II 155. ◊ (Adverbial) E atît de bine și de aromitor pe iarbă verde, la umbră deasă! DELAVRANCEA, T. 65.

AROMITOR, -OARE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspîndește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Din aromi + suf. -tor.

AROMITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care răspândește un miros plăcut. 2) Care creează o stare de somnolență plăcută. /a aromi + suf. ~tor

aromitor a. care adoarme visător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aromitor adj. m., pl. aromitori; f. sg. și pl. aromitoare

aromitor adj. m., pl. aromitori; f. sg. și pl. aromitoare

aromitor adj. m., pl. aromitori; f. sg. și pl. aromitoare

Intrare: arumitor
arumitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: aromitor
aromitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromitor
  • aromitorul
  • aromitoru‑
  • aromitoare
  • aromitoarea
plural
  • aromitori
  • aromitorii
  • aromitoare
  • aromitoarele
genitiv-dativ singular
  • aromitor
  • aromitorului
  • aromitoare
  • aromitoarei
plural
  • aromitori
  • aromitorilor
  • aromitoare
  • aromitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
arumitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arumitor
  • arumitorul
  • arumitoare
  • arumitoarea
plural
  • arumitori
  • arumitorii
  • arumitoare
  • arumitoarele
genitiv-dativ singular
  • arumitor
  • arumitorului
  • arumitoare
  • arumitoarei
plural
  • arumitori
  • arumitorilor
  • arumitoare
  • arumitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aromitor, aromitoareadjectiv

  • 1. Care răspândește un miros plăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înmiresmat
    • format_quote Ziua de sfîrșit de primăvară era lină, cu adieri aromitoare din fînețuri. SADOVEANU, F. J. 101. DLRLC
    • format_quote Dulci bori aromitoare și umed-tămîiete Din respirări de seve vin nările-i să-mbete. TOMA, C. V. 112. DLRLC
    • format_quote Privighetoarea tace în frunze-aromitoare. MACEDONSKI, O. II 155. DLRLC
  • 2. Care îmbie la somn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote (și) adverbial E atît de bine și de aromitor pe iarbă verde, la umbră deasă! DELAVRANCEA, T. 65. DLRLC
etimologie:
  • Aromi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.