4 definiții pentru artut

artút, ~ă a [At: VICIU, GL. / Pl: -uți, -e / E: ml *artutus] (Trs; rar) Isteț.

ARTÚT adj. v. ager, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput.

artút (-tă), adj. – Șiret, viclean. Cuvînt rar, menționat o singură dată de Pușcariu, ZRPh., XVII, 110, pe baza unui glosar trans.; pare a fi un hapax mai puțin vechi decît crede Pușcariu, poate o deformare locală a unui cuvînt săs., de ex. hart. Totuși, Pușcariu și DAR se gîndesc la un lat. *artutus, de la artus „membru” (ca nasutus de la nasus), și îl explică printr-un sens intermediar de „flexibil, agil”. REW 679 îl relaționează cu ars „artă”, și 751 cu astutus. Nici una dintre aceste ipoteze nu pare posibilă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

artút adj. v. AGER. DEȘTEPT. DIBACI. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNAT1C. PRICEPUT.

Intrare: artut
artut
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular artut artutul artu artuta
plural artuți artuții artute artutele
genitiv-dativ singular artut artutului artute artutei
plural artuți artuților artute artutelor
vocativ singular
plural