artorosí vi [At: (a. 1775) DOC., ap. ȘIO / V: arti-, artirisi, artorisi, arturisi / Pzi -sesc / E: nct] Atârdisi.

artorosésc, V. atîrdisesc.

atîrdisésc, atirdisésc, artîrdisésc, artorosésc, arturisésc și artirisésc v. tr. (ngr. artirdizo și artirízo, aor. -irdisa, -irisa, d. turc. artyrmak, aor. artyrdy, a adăuga, d. artyk, maĭ mult; bg. atyrdisam, sîrb. arterisati). Vechĭ. Daŭ maĭ mult la mezat. Adjudic.