ARTEFACT, artefacte, s. n. 1. (Anat.) Falsă imagine care apare în preparatele histologice din cauza unor procedee greșite de fixare sau de colorare (pe lama microscopului). 2. Produs artificial sau accidental întâlnit în observarea și experimentarea unui fenomen natural. – Din fr. artefact.

artefact¹ sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr artefact] 1 Structură de origine artificială sau accidentală apărută în timpul observării sau experimentării asupra unui fenomen natural. 2 (His) Modificare produsă în structura naturală a celulelor și țesuturilor de reactivi și procedeele folosite.

artefact² sn [At: MDA / Pl: ~e / E: eg artefact] Obiect produs de activitatea umană.

ARTEFACT s. n. (Anat.) Falsă imagine care apare în preparatele histologice din cauza unor procedee greșite de fixare sau de colorare (pe lama microscopului). – Din fr. artefact.

artefáct¹ sn Atestare: DEX (ediția a II-a) Plural: artefacte Etimologie: (din franceză) artefact 1 Structură de origine artificială sau accidentală apărută în timpul observării sau experimentării asupra unui fenomen natural. 2 (His.) Modificare produsă în structura naturală a celulelor și țesuturilor de reactivi și procedeele folosite.

artefáct² sn Atestare: MDA Plural: artefacte Etimologie: (din engleză) artifact Obiect produs de activitatea umană.

ARTEFACT s.n. 1. Imagine falsă apărută în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare. 2. (Cib.) Semnal parazit supus unei informații, în semnificația căreia joacă un rol nul sau negativ. [< fr. artéfact].

ARTEFACT s. n. 1. structură, fenomen artificial în cursul unei investigații sau exploatări. 2. (med.) modificare în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare. 3. (cib.) semnal parazit supus unei informații, în semnificația căreia joacă un rol nul sau negativ. (< fr. artefact)

artefact s. n., pl. artefacte

!artefact s. n., pl. artefacte

artefact s. n., pl. artefacte