10 definiții pentru arseniură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arseniu[1] sf [At: DEX2 / P: ~ni-u~ / Pl: ~ri / E: fr arséniure] Combinație a arseniului cu un metal. modificată

  1. Arsenitu în original, neconfirmat de alte dicționare sau de etimologie. — gall

ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenicului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. arséniure.

ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenicului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. arséniure.

ARSENIÚRĂ, arseniuri, s. f. Combinație a arsenului cu un metal. [Pr.: -ni-u-] – Fr. arséniure.

ARSENIÚRĂ s.f. Compus al arsenului cu un metal. [Pron. -ni-u-. / < fr. arséniure].

ARSENIÚRĂ s. f. compus al arsenului cu un metal. (< fr. arséniure)

ARSENIÚRĂ ~i f. Combinație a arseniului cu un metal. ~ de nichel. /<fr. arséniure

*arseniúră f., pl. ĭ. Chim. Aliaj de sulf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arseniúră (-ni-u-) s. f., g.-d. art. arseniúrii; pl. arseniúri

arseniúră s. f. (sil. -ni-u-), g.-d. art. arseniúrii; pl. arseniúri

Intrare: arseniură
arseniură substantiv feminin
  • silabație: -ni-u-ră
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arseniu
  • arseniura
plural
  • arseniuri
  • arseniurile
genitiv-dativ singular
  • arseniuri
  • arseniurii
plural
  • arseniuri
  • arseniurilor
vocativ singular
plural

arseniură

  • 1. Combinație a arsenicului cu un metal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: