3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arseni sf vz arsenic1

arsenică f. Mold. Tr. frumoasă floare roșie cultivată în grădini (Lychnis chalcedonica). [Origină necunoscută].

ARSENIC s. n. Pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică pentru om; arsen (2). ◊ (Adjectival) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului (1) cu acid azotic. – Din fr. arsenic, lat. arsenicum.

ARSENIC s. n. Pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică pentru om; arsen (2). ◊ (Adjectival) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului (1) cu acid azotic. – Din fr. arsenic, lat. arsenicum.

arsenic1 [At: DA ms / V: (înv) ~i sf / A: (înv) ~nic / E: fr arsenic, lat arsenicum] 1 sn Arsen (1). 2 sn Arsen (2). 3 a (Îs) Acid ~ Acid al arsenului (1) pentavalent (H3 As O4 1/2 H2O), în formă de cristale albe higroscopice, solubile în apă, care e folosit în sinteze de laborator.

*ARSENIC2 adj. 🔬 Acid ~, acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul (AsO3) [fr.].

*ARSENIC1 sbst. 🔬 Metaloid de coloare cenușie și de strălucire metalică, cu un miros de usturoiu foarte caracteristic, și care devine o puternică otravă prin oxidare (pop. săricică, șoriceasă, șoricioaică) [fr. < lat.].

ARSENIC1 adj. m. (Numai în expr.) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului2 cu oxigenul.

ARSENIC2 s. n. Metaloid cristalizat, sfărîmicios, de culoare cenușie, cu strălucire metalică, cu miros caracteristic de usturoi, ai cărui compuși sînt otrăvitori; în cantități foarte mici e folosit în medicină; (popular) șoricioaică.

ARSENIC s. n. Metaloid cristalizat, sfărîmicios, de culoare cenușie, cu miros de usturoi, ai cărui compuși sînt otrăvitori. ◊ (Adjectival, în expr.) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. – Fr. arsenic (lat. lit. arsenicum).

ARSENIC s.n. Arsen. [< fr. arsenic, lat. arsenicum].

ARSENIC adj.m. Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. [Cf. fr. arsénique].

ARSENIC1 s. n. anhidridă arsenioasă; arsen (2). (< fr. arsenic, lat. arsenicum, gr. arsenikon)

ARSENIC2 adj. acid ~ = acid din combinarea arsenului cu acid azotic. (< fr. arsénique)

ARSENIC adj.: Acid ~ acid rezultat din combinarea arsenului cu oxigenul. /<fr. arsenic, lat. arsenicum

arsenic n. 1. metaloid, de un cenușiu lucitor, care răspândește la căldură un miros tare de usturoiu; pulberea arsenicului devine otrăvitoare și servă la facerea hârtiei care omoară muște; 2. acid arsenic.

*arsénic n. (vgr. arsenikón, masculin, d. ársen, viguros). Chim. Metaloid tri- și pentavalent de doŭă felurĭ: cristalizat și amorf. Cel cristalizat e cenușiŭ, metalic, cu densitatea de 5,7 și sfărămicĭos. Se volatilizează fără să se topească la 450°. Supt maĭ multe atmosfere se topește. Cel amorf e negru și are o densitate de 4,71. Arde cu o flacără verde palidă și miroase a usturoĭ. Arsenicu pur nu e veninos, dar pin oxidare devine veninos și se uzitează la facerea hîrtiiĭ de ucis muștele. Compușiĭ luĭ sînt veninoșĭ. V. șoricĭoaĭcă.

*arsénic, -ă adj. Chim. Acid arsenic, acid arsenios maĭ oxigenat (AsO3).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!arsenic1 adj. m. (acid ~), pl. arsenici; f. arsenică (anhidridă ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARSENIC s. (CHIM.) anhidridă arsenioasă, trioxid de arsen, (rar) arsen, șar, (pop.) săricica, șoricioaică, (Mold.) șoriceasă.

ARSENIC s. (CHIM.) anhidridă arsenioasă, (rar) arsen, șar, (pop.) săricică, șoricioaică, (Mold.) șoriceasă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arsenică s.f. (reg.) floare roșie cultivată în grădini

Intrare: arsenică
arsenică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arsenică
  • arsenica
plural
  • arsenice
  • arsenicele
genitiv-dativ singular
  • arsenice
  • arsenicei
plural
  • arsenice
  • arsenicelor
vocativ singular
plural
Intrare: arsenic (adj.)
arsenic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arsenic
  • arsenicul
  • arsenicu‑
  • arsenică
  • arsenica
plural
  • arsenici
  • arsenicii
  • arsenice
  • arsenicele
genitiv-dativ singular
  • arsenic
  • arsenicului
  • arsenice
  • arsenicei
plural
  • arsenici
  • arsenicilor
  • arsenice
  • arsenicelor
vocativ singular
plural
Intrare: arsenic (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arsenic
  • arsenicul
  • arsenicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arsenic
  • arsenicului
plural
vocativ singular
plural
arsenică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arsenică
  • arsenica
plural
  • arsenice
  • arsenicele
genitiv-dativ singular
  • arsenice
  • arsenicei
plural
  • arsenice
  • arsenicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arsenic, arsenicăadjectiv

etimologie:

arsenicsubstantiv neutru

  • 1. Pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică pentru om; anhidridă arsenioasă; arsen. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
    sinonime: arsen
  • diferențiere Metaloid cristalizat, sfărâmicios, de culoare cenușie, cu strălucire metalică, cu miros caracteristic de usturoi, ai cărui compuși sunt otrăvitori; în cantități foarte mici e folosit în medicină. DLRLC
    sinonime: șoricioaică
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.