2 intrări

4 definiții

arpegiát adj. m., pl. arpegiáți; f. sg. arpegiátă, pl. arpegiáte

arpegiá vt [At: DA ms / Pzi: -giez / E: arpegiu] 1 A executa succesiv notele unui acord. 2 (Rar) A executa arpegii.

arpegiá vb., ind. prez. 1 sg. arpegiéz, 3 sg. și pl. apregiáză

ARPEGIÁ vb. tr. a executa (un pasaj) în arpegiu. (< it. arpeggiare)

Intrare: arpegia
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arpegia arpegiere arpegiat arpegiind singular plural
arpegia arpegiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arpegiez (să) arpegiez arpegiam arpegiai arpegiasem
a II-a (tu) arpegiezi (să) arpegiezi arpegiai arpegiași arpegiaseși
a III-a (el, ea) arpegia (să) arpegieze arpegia arpegie arpegiase
plural I (noi) arpegiem (să) arpegiem arpegiam arpegiarăm arpegiaserăm, arpegiasem*
a II-a (voi) arpegiați (să) arpegiați arpegiați arpegiarăți arpegiaserăți, arpegiaseți*
a III-a (ei, ele) arpegia (să) arpegieze arpegiau arpegia arpegiaseră
Intrare: arpegiat
arpegiat participiu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arpegiat arpegiatul arpegia arpegiata
plural arpegiați arpegiații arpegiate arpegiatele
genitiv-dativ singular arpegiat arpegiatului arpegiate arpegiatei
plural arpegiați arpegiaților arpegiate arpegiatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)