11 definiții pentru aromitor
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AROMITOR, -OARE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Aromi + suf. -tor.
AROMITOR, -OARE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspândește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Aromi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
aromitor, ~oare a [At: HEM 1728 / V: arum~ / Pl: ~i, ~oare / E: aromi + -tor] 1 (Rar) Care afumă cu mirodenii. 2 (Rar) Îmbătător prin parfumul pe care-l răspândește. 3 (Rar) Adormitor. 4 (Înv) Amăgitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AROMITOR, ‡ARUMlTOR, -TOARE adj. sm. f. 1 Care aromește: bunul somn m’a furat cu odihna lui aromitoare și dulce (DLVR.) ¶ 2 ‡Înșelător: se apropiară d’insul nește arumitori hitleani (MX.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AROMITOR,-OARE, aromitori, -oare, adj. Care răspîndește un miros plăcut; înmiresmat; care îmbie la somn. Ziua de sfîrșit de primăvară era lină, cu adieri aromitoare din finețuri. SADOVEANU, F. J. 101. Dulci bori aromitoare și umed-tămîiete Din respirări de seve vin nările-i să-mbete. TOMA, C. V. 112. Privighetoarea tace în frunze-aromitoare. MACEDONSKI, O. II 155. ◊ (Adverbial) E atît de bine și de aromitor pe iarbă verde, la umbră deasă! DELAVRANCEA, T. 65.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AROMITOR, -OARE, aromitori, -oare, adj. 1. Care răspîndește un miros plăcut. 2. Care îmbie la somn. – Din aromi + suf. -tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AROMITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care răspândește un miros plăcut. 2) Care creează o stare de somnolență plăcută. /a aromi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aromitor a. care adoarme visător.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arumitor, ~toare a vz aromitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aromitor adj. m., pl. aromitori; f. sg. și pl. aromitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aromitor adj. m., pl. aromitori; f. sg. și pl. aromitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aromitor adj. m., pl. aromitori; f. sg. și pl. aromitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
aromitor, aromitoareadjectiv
- 1. Care răspândește un miros plăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înmiresmat
- Ziua de sfîrșit de primăvară era lină, cu adieri aromitoare din fînețuri. SADOVEANU, F. J. 101. DLRLC
- Dulci bori aromitoare și umed-tămîiete Din respirări de seve vin nările-i să-mbete. TOMA, C. V. 112. DLRLC
- Privighetoarea tace în frunze-aromitoare. MACEDONSKI, O. II 155. DLRLC
-
- 2. Care îmbie la somn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- E atît de bine și de aromitor pe iarbă verde, la umbră deasă! DELAVRANCEA, T. 65. DLRLC
-
etimologie:
- Aromi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09