aromátic, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / Pl: ~ici, -ice / E: fr aromatique] 1 Care are sau răspândește aromă (1). 2 Care conține aromate¹ (1). 3 (Îs) Oțet - Oțet cu aromate¹ (1). 4 Care are în moleculă un ciclu de 5-6 atomi cu o structură specifică.

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate¹; aromat². Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5-6 atomi cu o structură specifică. – Din fr. aromatique, lat. aromaticus.

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate¹; aromat². Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5 – 6 atomi cu o structură specifică. – Din fr. aromatique, lat. aromaticus.

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -e, adj. Care are sau răspîndește aromă, care conține aromate; cu miros sau gust plăcut, pătrunzător, parfumat. Oțet aromatic. ▭ Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor. ALECSANDRI, P. III 85.

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -e, adj. Care are sau răspândește aromă; parfumat; care conține aromate. Oțet aromatic. – Fr. aromatique (lat. lit. aromaticus).

aromátic adj. m., pl. aromátici; f. aromátică, pl. aromátice

aromátic adj. m., pl. aromátici; f. sg. aromátică, pl. aromátice

AROMÁTIC adj. v. înmiresmat.

AROMÁTIC, -Ă adj. Răspânditor de aromă; parfumat. [< fr. aromatique, cf. lat. aromaticus, gr. aromatikos].

AROMÁTIC, -Ă adj. 1. care răspândește aromă, parfumat. ◊ (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare. 2. (despre substanțe organice, combinații) care are în molecul unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică. (< fr. aromatique, lat. aromaticus)

AROMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are sau răspândește aromă; aromat; parfumat. 2) Care conține aromate. /<fr. aromatique, lat. aromaticus, germ. aromatisch

aromatic a. de felul aromatelor: plantă, băutură aromatică.

*aromátic, -ă adj. (vgr. aromatikós). Care miroase plăcut. S. n. Mirodenie, plantă aromatică.

AROMÁTIC adj. aromat, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsámic, balsamíu, binemirositór. (O substanță ~.)

L. gigantes Lindl. (syn. Maxillaria aromatica Hook.). Specie care înflorește vara. Flori (cu petale exterioare și interioare lanceolate). buză maro-roșiatică, maro-oliv. Pseudobulbi ovați, 2-3 frunze.

Lycaste aromatica Ldl. (syn. Maxillaria aromatica Hook.). Specie care înflorește primăvara. Flori (petale exterioare alungite cu vîrf bont, cele interioare eliptice, bază trilobată cu lobii laterali portocalii cu pete roșii, cel central curbat) mici, portocalii-verzi, cu parfum de scorțișoară.

Rhus aromatica Ait. (syn. R. canadensis Marsh.). Specie originară din America. Înflorește primăvara. Flori gălbui, în raceme mici sau solitare. Fructe sferice, roșii, pubescente. Frunze trifoliate, ovate, aproape sesile, pînă la 7 cm lungime, puf moale, pe dos verzi-închis, crenat-serate. Toamna devin portocalii și roșii. Arbust, 1,2 m înălțime, întreaga plantă aromată, lujeri pubescenți. Rezistă la ger.