15 definiții pentru aroganță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arogánță sf [At: MAIORESCU, CR. I, 314 / Pl: ~țe / E: fr arrogance] 1 Purtare sfidătoare (și obraznică) a cuiva care se crede superior Si: trufie, (înv) semeție. 2 Atitudine de mândrie disprețuitoare.

AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare; înfumurare, impertinență. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.

AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.

AROGÁNȚĂ s. f. Purtare semeață și disprețuitoare a unei persoane care se crede mai presus decît altele și-și ia drepturi care nu i se cuvin; trufie manifestată printr-o atitudine insultătoare.

AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; trufie insultătoare. – Fr. arrogance (lat. lit. arrogantia).

AROGÁNȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].

AROGÁNȚĂ s. f. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență. (< fr. arrogance, lat. arrogantia)

AROGÁNȚĂ f. Atitudine de trufie și de dispreț față de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganței] /<fr. arrogance, lat. arrogantia

*arogánță f. (lat. arrogantia). Obrăznicie, trufie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arogánță s. f., g.-d. art. arogánței

arogánță s. f., g.-d. art. arogánței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AROGÁNȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare.

AROGANȚĂ s. 1. impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de-o ~ revoltătoare.) 2. fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.)

Intrare: aroganță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aroganță
  • aroganța
plural
genitiv-dativ singular
  • aroganțe
  • aroganței
plural
vocativ singular
plural

aroganță

etimologie: