arneză sf [At: DN³ / Pl: ~ze / E: fr arnèse] Figură de stil prin care se evidențiază însușiri legate de o calitate omenească, pentru a arăta că cineva nu are această calitate.

ARNEZĂ s.f. Figură de stil prin care se scot în evidență însușiri legate de o anumită calitate omenească pentru a arăta că cineva este nedemn de această calitate. [< fr. arnèse, gr. arnesis].

ARNEZĂ s. f. figură de stil prin care se scot în evidență însușiri legate de o anumită calitate omenească. (< fr. arnèse)

arneză (gr. arnesis, lat. negatio „negație”), figură de stil prin care se scot în evidență adevăratele însușiri legate de o anumită calitate omenească, pentru a arăta pe cineva nedemn de acea calitate (P): „Dar ce fel de mamă ar fi aceea pe care o vedeți orbită de cruzime și ticăloșie: a cărei lăcomie nu s-ar da înapoi niciodată de la nici o mârșăvie, aceea care, din pricina viciilor sufletului său, a transformat toate legăturile omenești în ceea ce este mai rău: a cărei nesăbuință face ca nimeni să n-o mai considere om, din cauza violenței să n-o mai considere femeie și din cauza cruzimei nimeni să n-o mai poată numi mamă?” (Cicero; → H.-G., p. 285)