11 definiții pentru arnăuțime
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARNĂUȚIME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -ime.
arnăuțime [At: ZILOT, CRON. 66 / P: ~nă-u- / E: arnăut + -ime] 1-3 sf (Înv) Mulțime de arnăuți (1-3). 4-6 sfa Totalitate a arnăuților (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARNĂUȚIME sf. 1 col. ARNĂUT ¶ 2 Gloată de arnăuți, de mercenari: șefii arnăuțimii eteriste... îl chemau în București (I.-GH.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARNĂUȚIME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților. [Pr. -nă-u-] – Arnăut + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARNĂUȚIME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților. Ajungînd la Golești lîngă Pitești, Tudor găsește pe Iordache și pe Farmache instalați acolo cu arnăuțimea lor. GHICA, S. 110.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARNĂUȚIME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților.- Din arnăut2 + suf. -ime.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
arnăuțime f. 1. mulțime de Arnăuți; 2. corp de Arnăuți: arnăuțimea Curții domnești.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arnăuțíme f. Mulțime de Arnăuțĭ. Gloată de Arnăuțĭ mercenarĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arnăuțime (desp. -nă-u-) s. f., g.-d. art. arnăuțimii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arnăuțime (-nă-u-) s. f., g.-d. art. arnăuțimii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arnăuțime s. f. (sil. -nă-u-), g.-d. art. arnăuțimii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ar-nă-u-
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
arnăuțimesubstantiv feminin
- 1. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților. DEX '09 DLRLC
- Ajungînd la Golești lîngă Pitești, Tudor găsește pe Iordache și pe Farmache instalați acolo cu arnăuțimea lor. GHICA, S. 110. DLRLC
-
etimologie:
- Arnăut + sufix -ime. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.