6 definiții pentru arnăuțel

arnăuțél sm [At: ALECSANDRI, P. P. 182 / P: -nă-u- / Pl: ~ei / E: arnăut + -el] (Înv; șhp) 1-8 Arnăut (1-8).

ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -el.

ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -el.

ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut2.

arnăuțél (pop.) (-nă-u-) s. m., pl. arnăuțéi, art. arnăuțéii

arnăuțél s. m. (sil. -nă-u-), pl. arnăuțéi, art. arnăuțéii

Intrare: arnăuțel
arnăuțel substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arnăuțel arnăuțelul
plural arnăuței arnăuțeii
genitiv-dativ singular arnăuțel arnăuțelului
plural arnăuței arnăuțeilor
vocativ singular
plural