5 definiții pentru arnăuțel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arnăuțel sm [At: ALECSANDRI, P. P. 182 / P: ~nă-u~ / Pl: ~ei / E: arnăut + -el] (Înv; șhp) 1-8 Arnăut (1-8).

ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -el.

ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -el.

ARNĂUȚÉL, arnăuței, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui arnăut2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arnăuțél (pop.) (-nă-u-) s. m., pl. arnăuțéi, art. arnăuțéii

arnăuțél s. m. (sil. -nă-u-), pl. arnăuțéi, art. arnăuțéii

Intrare: arnăuțel
  • silabație: ar-nă-u-țel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arnăuțel
  • arnăuțelul
  • arnăuțelu‑
plural
  • arnăuței
  • arnăuțeii
genitiv-dativ singular
  • arnăuțel
  • arnăuțelului
plural
  • arnăuței
  • arnăuțeilor
vocativ singular
  • arnăuțelule
  • arnăuțele
plural
  • arnăuțeilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arnăuțel

  • 1. popular Diminutiv al lui arnăut.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Arnăut + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09