armure¹ sm vz arm

armure² sm vz armurar

ARMURE s. n. v. arm.

arm n., pl. urĭ (lat. armus, pl. m. armĭ și n. ármora, umăr musculos). Vechĭ. Rar azĭ. Șold, coapsă, maĭ ales partea de la șold la genuchĭ la om orĭ la animale. – Și ármure, m. ca buture. V. but 1.

arm, armuri, (armur, armor), s.n. Coapsă (la animale); parte a piciorului de dinapoi cuprinsă între crupă și gambă; „armura pticiorului de dinapoi” (Papahagi, 1925). – Lat. armur „umăr, braț” (DER, MDA).