armadă sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 67/7 / V: -die, -de / Pl: ~de, (înv) -di / E: ngr ἀρμάδa, srb armada, mg armada, fr, sp armada] 1 (Înv; sec. XVIII-XIX) Armată (1). 2 (Înv) Flotă. 3 (La spanioli) Flotă de mari proporții.

†ARMADĂ (pl. -mezi), †ARMADIE (pl. -adii) sf. 🎖️ Trans. Băn. = ARMATĂ: împăratul nu se teme cu toate armezile lui (RET.) [ung. armádia].

ARMADĂ, armade, s. f. (Învechit) Flotă. După ce luai cîrma împărăției, poruncii să se gătească o armadă de cincizeci de corăbii. GORJAN, H. I 130.

ARMADĂ, armade, s. f. (Înv.) Flotă. – Ngr. armada (< sp.).

ARMADĂ s.f. Nume dat de spanioli marilor unități navale; escadră. [< sp. armada].

ARMADĂ s. f. mare unitate navală sau de aviație; escadră. (< sp., fr. armada)

ARMADĂ ~e f. (la spanioli) Flotă de mari proporții. /<fr., sp. armada

armádă, V. armată.

armade sf vz armadă

armadie sf vz armadă

*armátă f., pl. e (fr. armée, it. armata). Oaste, oștire, trupele armate ale uneĭ țărĭ maĭ ales cele de uscat. A face armata, a face serviciu militar. Fig. Mare mulțime: o armată de muncitorĭ. – În Munt. sec 18 armadă (ngr. armáda) armată, flotă. În Trans. pop. armádă, -ádie și -áde, pl. ezĭ (ung. ármádia). Și la N. Cost. -ádie. V. harmată.

!Armadă (Invincibila ~) (flotă spaniolă) s. propriu f. art., g.-d. art. Invincibilei Armade

armadă s. f., g.-d. art. armadei; pl. armade

armadă s. f., g.-d. art. armadei; pl. armade

Armadă (Invincibila ~) s. propriu f., g.-d. Invincibilei Armade

armadă s. f., g.-d. art. armadei; pl. armade

ARMADĂ s. v. armată, oaste, oștire, putere, trupe.

armadă s. v. ARMATĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.

INVINCIBILA ARMADA, nume dat flotei spaniole trimise, în 1588, sub conducerea lui Pérez de Guzmán, duce de Medina-Sidonia, împotriva Angliei. A fost înfrântă în iul.-aug. de amiralul englez Thomas Howard și distrusă apoi de furtună în apropiere de arh. Hebride, fapt ce a subminat puterea maritimă a Spaniei.