2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

armășí [At: VARLAAM, C. 264/2 / Pzi: ~șesc / E: armaș] 1 (Înv) A face pe cineva armaș (1). 2 (Fig; înv; în limba cărților bisericești) A chinui precum chinuiau armașii pe osândiți. 3 (Fig; înv; îlb) A martiriza.

2) armășésc v. intr. Exercit funcțiunea de armaș. V. tr. Fac armaș. Fig. Asupresc, chinuĭesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

armășí, armășésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a face armaș pe cineva prin ordin domnesc 2. a chinui, a martiriza

Intrare: armășit
armășit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • armășit
  • armășitul
  • armășitu‑
  • armăși
  • armășita
plural
  • armășiți
  • armășiții
  • armășite
  • armășitele
genitiv-dativ singular
  • armășit
  • armășitului
  • armășite
  • armășitei
plural
  • armășiți
  • armășiților
  • armășite
  • armășitelor
vocativ singular
plural
Intrare: armăși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • armăși
  • armășire
  • armășit
  • armășitu‑
  • armășind
  • armășindu‑
singular plural
  • armășește
  • armășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • armășesc
(să)
  • armășesc
  • armășeam
  • armășii
  • armășisem
a II-a (tu)
  • armășești
(să)
  • armășești
  • armășeai
  • armășiși
  • armășiseși
a III-a (el, ea)
  • armășește
(să)
  • armășească
  • armășea
  • armăși
  • armășise
plural I (noi)
  • armășim
(să)
  • armășim
  • armășeam
  • armășirăm
  • armășiserăm
  • armășisem
a II-a (voi)
  • armășiți
(să)
  • armășiți
  • armășeați
  • armășirăți
  • armășiserăți
  • armășiseți
a III-a (ei, ele)
  • armășesc
(să)
  • armășească
  • armășeau
  • armăși
  • armășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)