2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

armășesc, ~ească a [At: HEM 1693 / Pl: ~ești / E: armaș + -esc] 1-2 Care ține de (marele-)armaș (sau de armășie). 3-4 Referitor la (marele-)armaș (sau la armășie). 5 Care provine de la marele-armaș. 6-7 Specific (marelui-)armaș (sau armășiei).

2) armășésc v. intr. Exercit funcțiunea de armaș. V. tr. Fac armaș. Fig. Asupresc, chinuĭesc.

1) armășésc, -eáscă adj. De armaș.

armășí [At: VARLAAM, C. 264/2 / Pzi: ~șesc / E: armaș] 1 (Înv) A face pe cineva armaș (1). 2 (Fig; înv; în limba cărților bisericești) A chinui precum chinuiau armașii pe osândiți. 3 (Fig; înv; îlb) A martiriza.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

armășí, armășésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a face armaș pe cineva prin ordin domnesc 2. a chinui, a martiriza

Intrare: armășesc
armășesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: armăși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • armăși
  • armășire
  • armășit
  • armășitu‑
  • armășind
  • armășindu‑
singular plural
  • armășește
  • armășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • armășesc
(să)
  • armășesc
  • armășeam
  • armășii
  • armășisem
a II-a (tu)
  • armășești
(să)
  • armășești
  • armășeai
  • armășiși
  • armășiseși
a III-a (el, ea)
  • armășește
(să)
  • armășească
  • armășea
  • armăși
  • armășise
plural I (noi)
  • armășim
(să)
  • armășim
  • armășeam
  • armășirăm
  • armășiserăm
  • armășisem
a II-a (voi)
  • armășiți
(să)
  • armășiți
  • armășeați
  • armășirăți
  • armășiserăți
  • armășiseți
a III-a (ei, ele)
  • armășesc
(să)
  • armășească
  • armășeau
  • armăși
  • armășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)