2 intrări

5 definiții

armășésc, -eáscă a [At: HEM 1693 / Pl: -ești / E: armaș + -esc] 1-2 Care ține de (marele-)armaș (sau de armășie). 3-4 Referitor la (marele-)armaș (sau la armășie). 5 Care provine de la marele-armaș. 6-7 Specific (marelui-)armaș (sau armășiei).

2) armășésc v. intr. Exercit funcțiunea de armaș. V. tr. Fac armaș. Fig. Asupresc, chinuĭesc.

1) armășésc, -eáscă adj. De armaș.

armășí [At: VARLAAM, C. 264/2 / Pzi: -șesc / E: armaș] 1 (Înv) A face pe cineva armaș (1). 2 (Fig; înv; în limba cărților bisericești) A chinui precum chinuiau armașii pe osândiți. 3 (Fig; înv; îlb) A martiriza.

armășí, armășésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a face armaș pe cineva prin ordin domnesc 2. a chinui, a martiriza

Intrare: armășesc
armășesc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: armăși
verb (VT402) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) armăși armășire armășit armășind singular plural
armășește armășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) armășesc (să) armășesc armășeam armășii armășisem
a II-a (tu) armășești (să) armășești armășeai armășiși armășiseși
a III-a (el, ea) armășește (să) armășească armășea armăși armășise
plural I (noi) armășim (să) armășim armășeam armășirăm armășiserăm, armășisem*
a II-a (voi) armășiți (să) armășiți armășeați armășirăți armășiserăți, armășiseți*
a III-a (ei, ele) armășesc (să) armășească armășeau armăși armășiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)