13 definiții pentru aristocratic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aristocratic, ~ă [At: (a. 1848) URICARIUL X, 18 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aristocratique, gr ἀριστοϰσατιϰός] 1-3 a Aristocrat (2, 4, 6). 4 a În spiritul aristocrației. 5 a Specific aristocrației. 6 a Care provine de la aristocrație. 7 av Ca aristocrații.

ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -ce, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației; aristocrat. – Din fr. aristocratique.

ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -ce, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației; aristocrat. – Din fr. aristocratique.

ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici,-e, adj. Care aparține aristocrației, în spiritul aristocrației, propriu aristocrației. Originea ei aristocratică o făcea să se creadă nenorocită în tovărășia unui om din popor. VLAHUȚĂ. O. A. 360. Se numea Alfons și reprezenta ultima fază de degenerare a uneia din cele mai vechi și mai aristocratice familii din țară. VLAHUȚĂ, O. A. 360.

ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -e, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. – Fr. aristocratique.

ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. [Cf. fr. aristocratique, it. aristocratico].

ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. propriu aristocrației; aristocrat. (< fr. aristocratique)

ARISTOCRÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aristocrație; propriu aristocrației. /<fr. aristocratique

aristocratic a. ce ține de aristocrație.

*aristocrátic, -ă adj. (vgr. aristokratikós). Care ține de aristocrație. Adv. În mod aristocratic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aristocrátic (-to-cra-) adj. m., pl. aristocrátici; f. aristocrátică, pl. aristocrátice

aristocrátic adj. m. (sil. -cra-), pl. aristocrátici; f. sg. aristocrátică, pl. aristocrátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARISTOCRÁTIC adj. v. ales.

ARISTOCRATIC adj. ales, aristocrat, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. si peior.) simandicos. (De neam ~.)

Intrare: aristocratic
aristocratic adjectiv
  • silabație: -to-cra-tic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aristocratic
  • aristocraticul
  • aristocraticu‑
  • aristocratică
  • aristocratica
plural
  • aristocratici
  • aristocraticii
  • aristocratice
  • aristocraticele
genitiv-dativ singular
  • aristocratic
  • aristocraticului
  • aristocratice
  • aristocraticei
plural
  • aristocratici
  • aristocraticilor
  • aristocratice
  • aristocraticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aristocratic

  • 1. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ales (adj.) aristocrat, -ă 2 exemple
    exemple
    • Originea ei aristocratică o făcea să se creadă nenorocită în tovărășia unui om din popor. VLAHUȚĂ. O. A. 360.
      surse: DLRLC
    • Se numea Alfons și reprezenta ultima fază de degenerare a uneia din cele mai vechi și mai aristocratice familii din țară. VLAHUȚĂ, O. A. 360.
      surse: DLRLC

etimologie: