ariște sf vz arest

ÁRIȘTE s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.

ariște s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.

ARISTI- „aristă, țeapa gramineelor”. ◊ L. arista „spic, țeapa spicului” > fr. aristi-, engl. id. > rom. aristi-. □ ~fer (v. -fer), adj., care conține țepi; ~form (v. -form), adj., de forma aristei.

aríște, ariști, s.f. – (reg.; arh.) Închisoare (Papahagi, 1925); ocnă, temniță. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din arest (< germ. Arrest, it. Aresto) (MDA).

aríște, -i, s.f. – Închisoare (Papahagi 1925). – Probabil un arhaism, derivat din arest (cf. germ. Arrest, it. aresto); Sau din arie (ref. la judecata la hotarul moșiei, pe arie, efectuată de bătrânii satului, în societatea tradițională românească, cf. Vulcănescu 1987: 215).