3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARISTÁRH s.m. (Liv.) Critic erudit și sever. [< fr. aristarque, cf. Aristarh – celebru gramatic și critic grec din antichitate].

ARISTÁRH s. m. critic sever, dar drept. (< fr. aristarque)

Aristarh m. 1. gramatic grec din Alexandria, faimos prin studiile sale critice asupra lui Homer și a poeților greci (160 a. Cr.); 2. fig. critic luminat și sever.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARISTARH gr. ’Aρισταρχος. «optimus princeps» 1. Aristarho ban (Giur 236); 2. Aristarchi, N. (Sd XI); 3. Alistarh (Băl IV; P5); Alistar, Ciulei (Sur VII), cf. și explicațiile date de G. Ivănescu (BIFR I 166). 4. Alestar căp. (B răz 30), Atestări mold.

ARISTARH din Samos (310-230 î. Hr.), astronom grec. Primul care a presupus că Pămîntul se rotește în jurul axei sale și în jurul Soarelui.

ARISTARH din Samothrace (c. 215-145 î. Hr.), critic și filolog grec. Prototipul criticului sever, dar drept. Operă vastă (peste 800 titluri) și variată (ediții critice, comentarii ale autorilor antici, tratate de morfologie și sintaxă).

Intrare: aristarh
substantiv masculin (M16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aristarh
  • aristarhul
  • aristarhu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • aristarh
  • aristarhului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Aristarh
Aristarh nume propriu
nume propriu (I3)
  • Aristarh
Intrare: Aristarh
Aristarh nume propriu
nume propriu (I3)
  • Aristarh
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)