aripioară [At: NEGRUZZI, C. II, 90 / P: ~pioa~ / Pl: ~re / E: aripă + -ioară] 1 Aripă (1) mică. 2 (Spc) Înotătoare. 3 (Teh; la piese, instrumente, ustensile, aparate, mașini etc.) Parte proeminentă având forma unei aripi (18) mici. 4 (Avț) Eleron. 5-6 (Bot) Aripă (17) (mică).

ARIPIOARĂ (pl. -oare) sf. 1 dim. ARIPĂ: ciocîrlanul o lua pe aripioarele sale și o ducea (CRG.) ¶ 2 🐟 Organul membranos la pești cu ajutorul căruia înnoată (👉 PEȘTE).

ARIPIOARĂ, aripioare, s. f. Diminutiv al lui aripă. 1. v. aripă (1). Un joben enorm... îi presa urechile, asemeni unor aripioare de pui golaș. SAHIA, N. 102. Tăunele zise:... ține acest pufuleț din aripioara mea. ISPIRESCU, L. 44. De-aș fi pasărea ce zboară, Fîlfîind din aripioară... NEGRUZZI, S. II 90. ◊ (Poetic) Și p-ale vîntulețe cu line aripioare Ca un miros de roze în spațiu voi să zbor. BOLINTINEANU, O. 199. 2. v. aripă (2). [Peștii] au și-nceput... a o bate [pe iapă] cu aripioarele. SBIERA, P. 61. 3. v. aripă (4). Mașină de răsucit cu aripioare. Fus cu aripioare. – Pronunțat: -pioa-.

ARIPIOARĂ, aripioare, s. f. 1. Diminutiv al lui aripă. 2. Parte mobilă a unei aripi de avion, care servește pentru comandă și control. [Pr.: -pioa-].

aripioară s. f. (tehn.) ◊ „Cu puțin timp înainte de efectuarea manevrelor pentru venirea pe sol, o «aripioară» – piesă metalică lungă de șase metri și lată de 1,50 metri care servește la dirijarea aeronavei pe verticală – s-a desprins de aparat.” R.l. 19 IV 75 p. 6 (din aripă + -ioară, după fr. ailette; D.Tr.; DEX)

ARIPIOARĂ ~e f. (diminutiv de la aripă) 1) Organ exterior la pești, balene etc. care servește la înot; înotătoare. 2) Parte mobilă a aripii unui avion; eleron. [Sil. -pioa-] /aripă + suf. ~ioară

aripioară f. 1. aripă mică: scuturând din aripioare raze dalbe de eter BOL.; 2. membrane de înnotat (!) la pești.

aripĭoáră (ĭoa 1 sil.) f., pl. e. Aripă mică.

ARIPĂ (pl. -ipe, -ipi) sf. 1 🐦 🐙 Partea corpului cu ajutorul căreia unele animale, în spec. pasările și insectele, se înalță, sboară și se susțin în aer (🖼 208): a bate din aripi; a tăia aripile ¶ 2 fig. (vorb. de lucruri nemateriale și morale): aripile credinței, gîndului; e timp de strîns aripile închipuirii... (I.-GH.) ¶ 3 fig.: aripile vîntulul, timpului, etc. ¶ 4 fig. Scut, ocrotire: Dumnezeu... să vă acopere cu aripa bunătăților sale (SLV.) ¶ 5 fig. A face, a prinde, a căpăta aripi, a căpăta putere, a ajunge cineva să se încreadă în sine, a ajunge la o situațiune, la avere; a-i tăia cuiva aripile, a-l lăsa fără ajutor, a-l împiedica de a mai face ceva; a ținea pe cineva sub aripa Iui, a-l apăra, a-l ocrotit ¶ 6 🐟 Pr. anal. Organul membranos care slujește peștilor spre a putea înnota 👉 ARIPIOARĂ ¶ 7 💒 Partea laterală a unei clădiri (🖼 209): aripa dreaptă a palatului; aripa bisericii, streașina de la turnul cel mai de sus ¶ 8 🎖️ Pr. anal. Partea laterală a unei armate așezate în ordine de bătaie: comandanții... alergau cînd la aripa dreaptă, cînd la aripa stîngă a oștirilor înșirate (GN.) ¶ 9 🐑 Laturea, marginea unei turme de oi; aripa oilor (HASD.), locul îngrădit unde stau oile în timpul nopții ¶ 10 Pr. ext. Ori-ce are forma sau felul de așezare al aripilor întinse ale unei păsări: furcă cu aripi 👉 FURCĂ; se văd cruci cu cîte două aripi (IRG.); aripile vîrtelniței, crucile, spetezele, fofelnițele vîrtelniței; cu ochelarii pe aripele nasului (BAS.) ¶ 11 🚗 Aripa unei trăsuri, apărătoarea de deasupra roților care împiedică să vie noroiul pînă sus (🖼 210); aripa unui fund de butoiu, una din cele două doage în formă de segment de cerc care alcătuesc părțile laterale ale unui fund de butoiu 👉 FUND; 🏚 aripa morii, partea morii alcătuită din scînduri legate între ele cu chingi, sau dintr’o cercevea acoperită cu pînză, și care, împinsă de vînt, pune în mișcare pietrele morii; moara poate avea 6, 8 și chiar mai multe aripi (👉 MOARĂ); aripa roții, lopată sau spetează prinsă între obezile roții la o moară de apă și în care, bătînd apa, pune în mișcare roata ¶ 12 ⛵ Pînză în formă de trapez la o corabie: ~ de gabier; ~ de sburător; ~ inferioară ¶ 13 pl. 🩺 Bucov. (MAR.) pop. Boală de copii mici care-i face să se încoarde, să bată din picioare și să plîngă mereu ¶ 14 🐙 (MAR.) ARIPA-GÎȘTEI, fluture mic, alb, ce se arată mai ales în lunile Iunie și Iulie (Pterophorus pentadactylus) (🖼 211) [lat. vulg. alapa].

aripioară (desp. -pioa-) s. f., g.-d. art. aripioarei; pl. aripioare

aripioară (-pioa-) s. f., g.-d. art. aripioarei; pl. aripioare

aripioară s. f. (sil. -pioa-), pl. aripioare

ARIPIOARĂ s. 1. v. înotătoare. 2. v. eleron.

ARIPIOARĂ s. (IHT.) aripă, înotătoare. (~ șalăului.)

ARIPIOARĂ eleron (v.)

ARIPIOARĂ militară, compusă din 3-4 escadrile.