2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arior1 sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ii / E: nct] 1-4 Alior. 5 (Îs) ~ de baltă Plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze alterne în formă de lance, flori galbene sau brune dispuse în umbele, care crește în locuri mlăștinoase și pe malurile apelor Si: (reg) alior (Euphorbia palustris). 6 (Reg) Aior (Euphorbia esula). 7 (Reg) Laptele-câinelui (Euphorbia platyphyllos). 8 (Reg) Traista-ciobanului (Capsellla bursa-pastoris).

ARIOR sm. 🌿 1 = ALIOR1 2 = LAPTELE-CUCULUI1 3 ~ -DE-BALTĂ, plantă ierboasă, cu flori galbene dispuse în umbele, cu fructe în formă de capsule acoperite cu mici tubercule neegale; crește prin locuri mlăștinoase, pe malurile apelor (Euphorbia palustris) (🖼 207) [lat. aureolus].

ALIOR, aliori, s. m. Nume dat mai multor specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc lăptos, otrăvitor; laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorbia). [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).

ALIOR, aliori, s. m. Nume dat mai multor specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc lăptos, otrăvitor; laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorbia). [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).

alior sm [At: HEM 892 / P: a-li-or / Pl: ~i / V: (Mun) ~leur,[1] (Mol) ~leor[2], aior[3], (reg) arior, o~[4] / E: ns cf helleborus[5]] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia euforbiaceelor, cu frunze ca niște linii înguste, numeroase și îngrămădite, cu flori galbene dispuse în umbele, care crește pe coline aride, câmpuri nisipoase și pe lângă drumuri Si: laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorbia Cyparissias). 2 Plantă otrăvitoare, înaltă de 2-4 m, cu floarea în umbele, care, ruptă, secretă un suc alb Si: laptele-cucului (Euphorbia helioscopia). 3 (Buc) Plantă erbacee din familia euforbiaceelor, de 30-60 cm înălțime, cu frunze lunguiețe, acoperite, pe dos, cu peri moi, având, la baza florilor, foliole opuse și unite (Euphorbia amygdaloides).

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  2. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  3. Intrare cu sensuri independente. — gall
  4. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  5. În original, probabil incorect: hellìborus. — cata

ALIOR sm. 🌿 1 Plantă ierboasă cu flori gălbui dispuse în umbele mult radiate; crește pe coline aride, pe cîmpuri nisipoase și pe lîngă drumuri (🖼 75) (Euphorbia cyparissias) 2 = LAPTELE-CUCULUI [lat. aureolus < aurum, după coloarea florilor galbene ca aurul].

AREU sm. 🌿 1 = ALIOR1 2 = AIOR2 3 = LAPTELE-CÎINELUI3 4 = LAPTELE-CUCULUI4.

ALIOR, aliori, s. m. Laptele-cucului. Foiliță de-alior, Am avut un puișor. ȘEZ. III 62. - Pronunțat: -li-or.

ALIOR, aliori, s. m. (Bot.) 1. Laptele-cucului. 2. Laptele-cîinelui. [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).

ALIOR ~i m. 1) Familie de plante erbacee care conțin un suc lăptos, caustic și otrăvitor (reprezentanți: laptele-cucului, laptele-câinelui etc.). 2) Plantă din această familie. /<lat. aureolus

alior (aior) m. plantă cu florile gălbui și cu sucul otrăvicios, numită și laptele-cucului; țărancele vopsesc cu alior ouăle la Paște, cum și țesăturile (Euphorbia). [Forma dialectală aléur (Ialomița) pare a se raporta la lat. HELLEBORUS].

aléur, aliór, ariór și ariéŭ (vest, alior și’n est) m. ca plantă și n. ca văpsea (lat. helléborus [vgr. ’elléboros], elebor, ca fior din feur, lat. febris. Cp. cu lior). Numele maĭ multor plante eŭforbiacee din ale căror florĭ țărancele scot văpseaua p. oŭă și lînă. – Se numește și laptele cîneluĭ și laptele cuculuĭ. V. eŭforbie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alior (desp. -li-or) s. m., pl. aliori

alior s. m. (sil. -li-or), pl. aliori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALIOR s. v. laptele-câinelui, laptele-cucului.

alior s. v. LAPTELE-CÎINELUI. LAPTELE-CUCULUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alior (aliori), s. m. – Plantă, laptele cîinelui. Var. arior, aleur. Lat. aureolus (Candrea, GS, III, 423); cf. prov. auriol. După Hasdeu, din lat. hellĕbŏrus, opinie acceptată de Pușcariu 65 cu observația că fonetismul nu pare clar.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alior, aliori, s.m. Specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc otrăvitor (Euphorbia); lapte câinesc, lăptucă câinească, laptele cucului. (Maram., Banat, sudul Moldovei și Dobrogea). – Lat. aureolus (Candrea, DEX); lat. helleborus „iarba-nebunilor” (Scriban, MDA).

alior, aliori, s.m. – (bot.) Specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc otrăvitor (Euphorbia); lapte câinesc (Boiu Mare), lăptucă câinească (Săpânța), laptele cucului (ALR, 1961: 647). (Maram., Banat, sudul Moldovei și Dobrogea). – Lat. aureolus (< lat. aurum „aur”) (Candrea, DEX); lat. helleborus „iarba-nebunilor” (Șăineanu, Scriban, MDA); cuv. autohton (Philippide).

alior, -i, s.m. – (bot.) Specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc otrăvitor; lapte câinesc (Boiu Mare), lăptucă câinească (Săpânța), laptele cucului (ALR 1961: 647). Atestat în Borșa, dar și în Banat, sudul Moldovei și Dobrogea. – Lat. aureolus (< aurum „aur”) (Candrea, Șăineanu, DEX); Lat. helliborus (Hasdeu).

Intrare: arior
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arior
  • ariorul
plural
  • ariori
  • ariorii
genitiv-dativ singular
  • arior
  • ariorului
plural
  • ariori
  • ariorilor
vocativ singular
plural
Intrare: alior
  • silabație: a-li-or info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alior
  • aliorul
  • alioru‑
plural
  • aliori
  • aliorii
genitiv-dativ singular
  • alior
  • aliorului
plural
  • aliori
  • aliorilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aleur
  • aleurul
plural
  • aleuri
  • aleurii
genitiv-dativ singular
  • aleur
  • aleurului
plural
  • aleuri
  • aleurilor
vocativ singular
plural
ariul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arior
  • ariorul
plural
  • ariori
  • ariorii
genitiv-dativ singular
  • arior
  • ariorului
plural
  • ariori
  • ariorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alior, aliorisubstantiv masculin

  • 1. Nume dat mai multor specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc lăptos, otrăvitor (Euphorbia). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Foiliță de-alior, Am avut un puișor. ȘEZ. III 62. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.