ARINIȘTE, ariniști, s. f. Loc acoperit cu arini, pădurice de arini. [Boii,] cu boturile întinse, părăsiseră drumul bun, sărind în ariniște. CAMILAR, N. II 48. Ea picioru-l pune-n scară Și la codru pleacă iarăși. Sara vine din ariniști. Cu miroase o îmbată, Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. EMINESCU, O. I 103. – Variantă: aniniște s. f.