ariéu sm vz areu

ariéŭ, V. aleur.

aléur, aliór, ariór și ariéŭ (vest, alior și' n est) m. ca plantă și n. ca văpsea [!] (lat. helléborus [vgr. ' elléboros], elebor, ca fior din feur, lat. febris. Cp. cu lior). Numele maĭ multor plante cŭforbiacee din ale căror florĭ țărancele scot văpseaua [!] p. oŭă și lînă. – Se numește și laptele cîneluĭ și laptele cuculuĭ. V. eŭforbie.