ARIERÁT², -Ă, arierați, -te, adj., s. m. și f. (Individ) care este înapoiat mintal, care este insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. arriéré.

ARIERÁT, -Ă, arierați, -te, adj., s. m. și f. (Individ) care este înapoiat mintal, care este insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. arriéré.

ARIERÁT, -Ă, arierați, -te, adj. (Franțuzism) Înapoiat mintal. [Pr.: -ri-e-] – După fr. arriéré.

ARIERÁT, -Ă adj., s.m. și f. Înapoiat mintal. [Cf. fr. arriéré].

ARIERÁT, -Ă I. adj., s. m. f. înapoiat mintal. II. adj. (despre un împrumut, o sumă; și s. f. pl.) restant, nerambursat la scadență. (< fr. arriéré)

ARIERÁT ~tă (~ți, ~te) Care este înapoiat mintal. /<fr. arriéré

arierát¹ (înapoiat mintal) (-ri-e-) adj. m., s. m., pl. arieráți; adj. f., s. f. arierátă, pl. arieráte

arierát (înapoiat mintal) adj. m., s. m. (sil. -ri-e-), pl. arieráți; f. sg. arierátă, pl. arieráte

ARIERÁT adj., s. (MED.) înapoiat, întârziat, oligofren. (Persoană ~.)

ARIERAT adj. (MED.) înapoiat, întîrziat. (Persoană ~.)