ARIAN¹, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.

ARIAN², -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor² (1), privitor la arieni². [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.

arian², ~ă [At: VARLAAM, ap. HEM (1637) / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: vsl ариань] 1-2 smf, a (Adept) al arianismului. 3 smf (Pex; Mol; înv) Armean. 4 a Referitor la arianism. 5 Care ține de arianism.

arian¹, ~ă [At: DA / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr aryen] 1 smf (Lpl) Popoare indo-europene. 2 smf (Lpl) Popoare indo-iraniene. 3-4 smf (Ls) Persoană care aparține arienilor (1-2). 5 a (Îs) Rasa ~ă Termen folosit de rasiști pentru a denumi populațiile albe considerate pure etnic și pe strămoșii germanilor. 6-7 a (Îs) Limbi ~iene Limbi vorbite în India și Iran. 8-10 a Care aparține arienilor (1, 2, 5) Si: (iuz) arie (3-5). 11-13 a Referitor la arieni (1, 2, 5) Si: (iuz) arie (6-8). 14-16 a Care provine de la arieni (1, 2, 5) Si: (iuz) arie (9-11).

*ARIAN² I. adj. 🌍 Al Arienilor, ce ține de familia Arienilor: limbi ariene. II. ARIENI sm. pl. 🌍 🏛 Nume dat celor mai vechi strămoși ai familiei indo-europene; aceștia par a fi locuit la început Nord-vestul Indiei, de unde, plecînd și împrăștiindu-se spre Apus, au populat o mare parte a Asiei occidentale și mai toată Europa; alții, îndreptați spre miază-zi, au populat India, Ceilanul, etc. [fr. aryen].

*ARIAN¹ l. adj. ⛪ Ce ține de secta lui Arius (eretic din secolul al lV-lea). II. *ARIAN sm.,*ARIANĂ (pl. -ane) sf. Părtaș al sectei eretice a lui Arius [fr.].

ARIAN¹, -Ă, ariani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. S. m. și f. Adept al arianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. arien.

ARIAN², -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special. 2. Adj. Care aparține arienilor² (1), privitor la arieni². [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.

ARIAN, -Ă, arieni, -e, s. m. și f. Denumire mai veche dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. – Pronunțat: -ri-an.

ARIAN², -Ă, arieni, -e, s. m. și f. Denumire mai veche dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. ♦ Termen folosit de rasiștii germani din timpul lui Hitler, pentru a denumi pretinsa rasă nordică superioară, pură, ai cărei reprezentanți se considerau fasciștii germani, pretendenți la dominația lumii. [Pr.: -ri-an] – Fr. aryen.

ARIAN¹, -Ă, arieni, -e, adj. Care ține de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. [Pr.: -ri-an] – Fr. arien.

ARIAN, -Ă adj. Referitor la arianism. // s.m. și f. Veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. [Pron. -ri-an. / < fr. aryen, it. ariano, cf. sanscr. arya – nobil].

ARIAN², -Ă adj., s. m. f. (adept) al arianismului². (< fr. arien)

ARIAN¹, -Ă I. adj. referitor la arianism¹. II. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene. (< fr. aryen)

Arian m. istoric grec din secolul II, care a scris expedițiunea lui Alexandru cel Mare.

*1) arián, -ă s. și adj. V. ar 2.

*2) arián, -ă s. și adj. Adj. Adept al luĭ Ariŭ.

*ARIC adj. ARIAN² [după germ. arisch].

Arieni m. pl. popoarele din familia indo-europeană, în special cele din ramura aziatică (Indieni și Persani).

*2) ar și arián, -ă s. (scr. arya, nobil, nume dat în Rig-Veda raseĭ primitive a Indiiĭ). Om din rasa primitivă indo-europeană. – Arian și adj.: popoare ariene (saŭ arice).

arian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. arieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. ariană, pl. ariene

arian (-ri-an) adj. m., s. m., pl. arieni (-ri-eni); adj. f., s. f. ariană, pl. ariene

arian (adept al arianismului, indo-european) adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. arieni (sil. -ri-eni); f. sg. ariană, pl. ariene

arian, -rieni.

ARIAN adj. (înv.) arienesc. (Popoarele ~ene.)

ARIAN adj. (înv.) arienesc. (Popoarele ~.)

ARIAN (FLAVIUS ARRIANUS) (c. 95- c. 175 d. Hr.), om politic și istoric grec. Discipol al lui Epictet. Autorul unei istorii a expediției lui Alexandru cel Mare („Anabasis”).

INDO-ARIÁN, -Ă (< fr.) adj. Limbi indo-ariene (indiene) = grup de limbi indo-europene provenite din limba indiană veche. Împreună cu limbile dardice și indo-iraniene, țin de comunitatea lingvistică indo-iraniană. Între limbile contemporane, cele mai importante și cu un număr de vorbitori de peste un miliard sunt: hindi, urdu, bengali, marathi, gujarati ș.a. Din acest grup face parte și limba romanes (țigănească).