arhontar sm vz arhondar

ARHONTAR... = ARHONDARIC...

ARHONDAR, arhondari, s. m. Călugăr care are în grijă arhondaricul și care primește oaspeții mănăstirii. – Din ngr. arhondáris.

arhondar sm [At: COSTINESCU / V: -ntar / Pl: ~i / E: ngr ἀρχοντάρης] (Înv) Călugăr care conducea și administra o arhondărie, primind oaspeții mănăstirii.

ARHONDAR sm., ARHONDĂREASĂ (pl. -ese) sf. ⛪ Care are funcțiunea de a îngriji de un arhondaric, călugărul (călugărița) însărcinat(ă) într’o mănăstire cu primirea oaspeților [ngr. άρχοντάρης].

ARHONDAR, arhondari, s. m. Călugăr care are în grijă arhondaricul și care primește oaspeții mânăstirii. – Din ngr. arhondáris.

ARHONDAR, arhondari, s. m. Călugăr care are în grijă arhondaricul și care primește oaspeții mănăstirii. – Ngr. arhontaris.

arhondar m. călugărul care primește pe oaspeți într’o mânăstire. [Gr. mod. ARHONDÀRIS].

arhondár m. (d. arhondaric). Călugăru care-ĭ primește pe oaspețĭ în mînăstire. – Fem. -ăreasă (pl. ese) saŭ -ăriță (pl. e).

arhondar s. m., pl. arhondari

arhondar s. m., pl. arhondari

arhondar s. m., pl. arhondari