ARHIVĂ FONOGRAMICĂ s. f. + adj. (cf. fr. archives phonogrammiques, germ. Archiv, rus. arhiv): corpus de texte dialectale înregistrate pe teren cu mijloace mecanice (gramofon, magnetofon, casetofon) și consemnate pentru generațiile viitoare de cercetători, ca un adevărat muzeu sonor al unei limbi. Centrul de cercetări fonetice și dialectale din București posedă o bogată colecție de înregistrări, efectuate în cadrul Arhivei fonogramice a limbii române.