2 intrări

2 definiții

arhitecturá vb., ind. prez. 1 sg. arhitecturéz, 3 sg. și pl. arhitecturizeáză

ARHITECTURÁ vb. tr. a construi cu rigoare (o operă literară sau artistică). (< fr. architecturer)

Intrare: arhitectura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arhitectura arhitecturare arhitecturat arhitecturând singular plural
arhitecturea arhitecturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arhitecturez (să) arhitecturez arhitecturam arhitecturai arhitecturasem
a II-a (tu) arhitecturezi (să) arhitecturezi arhitecturai arhitecturași arhitecturaseși
a III-a (el, ea) arhitecturea (să) arhitectureze arhitectura arhitectură arhitecturase
plural I (noi) arhitecturăm (să) arhitecturăm arhitecturam arhitecturarăm arhitecturaserăm, arhitecturasem*
a II-a (voi) arhitecturați (să) arhitecturați arhitecturați arhitecturarăți arhitecturaserăți, arhitecturaseți*
a III-a (ei, ele) arhitecturea (să) arhitectureze arhitecturau arhitectura arhitecturaseră
Intrare: arhitecturat
arhitecturat participiu
participiu (PT2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arhitecturat arhitecturatul arhitectura arhitecturata
plural arhitecturați arhitecturații arhitecturate arhitecturatele
genitiv-dativ singular arhitecturat arhitecturatului arhitecturate arhitecturatei
plural arhitecturați arhitecturaților arhitecturate arhitecturatelor
vocativ singular
plural
arhitecturare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arhitecturare arhitecturarea
plural arhitecturări arhitecturările
genitiv-dativ singular arhitecturări arhitecturării
plural arhitecturări arhitecturărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)