ARHITECTURAL, -Ă, arhitecturali, -e, adj. Arhitectonic. – Din fr. architectural.

arhitectural, ~ă a [At: SAHIA, U.R.S.S. 152 / S: (înv) archi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr architectural] 1-2 Arhitectonic (1-2).

*ARHITECTURAL adj. 💒 De arhitectură: formele ~e ale acestei clădiri [fr.].

ARHITECTURAL, -Ă, arhitecturali, -e, adj. Arhitectonic. – Din fr. arhitectural.

ARHITECTURAL, -Ă, arhitecturali, -e, adi. Care aparține arhitecturii, de arhitectură, arhitectonic. Plan arhitectural.

ARHITECTURAL, -Ă, arhitecturali, -e, adj. Arhitectonic. – După fr. architectural.

ARHITECTURAL, -Ă adj. Folosit în arhitectură; arhitectonic. [Cf. fr. architectural].

ARHITECTURAL, -Ă adj. referitor la arhitectură; arhitectonic. (< fr. architectural)

ARHITECTURAL ~ă (~i, ~e) Care ține de arhitectură; propriu arhitecturii; arhitectonic. /<fr. architectural

arhitectural a. arhitectonic: forme arhitecturale.

*arhitecturál, -ă adj. (d. arhitectură, după sculptural; fr. arhitectural). Arhitectonic.

arhitectural adj. m., pl. arhitecturali; f. arhitecturală, pl. arhitecturale

arhitectural adj. m., pl. arhitecturali; f. arhitecturală, pl. arhitecturale

arhitectural adj. m., pl. arhitecturali; f. sg. arhitecturală, pl. arhitecturale

ARHITECTURAL adj. v. arhitectonic.

ARHITECTURAL adj. arhitectonic, (înv.) arhitectonicesc. (Sistematizări ~.)