2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARHITECTÓNICĂ, arhitectonice, s. f. Îmbinare a elementelor constitutive ale unei construcții pentru a produce un anumit efect. Arhitectonica monumentului. ◊ Fig. Arhitectonica unei opere muzicale.

ARHITECTÓNICĂ s. f. Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. – Germ. Architectonik (< gr.).

ARHITECTÓNICĂ s.f. Îmbinare a elementelor constitutive ale unei construcții. ♦ (Fig.) Construire, mod de îmbinare, de realizare. [Cf. fr. architectonique, germ. Architektonik].

ARHITECTÓNICĂ ~ci f. Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. [G.-D. arhitectonicii] /<fr. architectonique, lat. architectonicus

arhitectonic, ~ă [At: LM / S: (înv) archi~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat architectonicus, -a, -um] 1 a Care aparține arhitecturii Si: arhitectural (1), (înv) arhitectonicesc (1). 2 a Folosit în arhitectură Si: (înv) arhitectonicesc (2). 3 av După regulile arhitecturii. 4 sf (Flz) Construcție sistematică a unui șir de idei. 5 sf (Afg) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții.

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. S. f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus.

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. S. f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus.

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonic, -e, adi. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii. Ornamente arhitectonice.În fața arhitecților din țara noastră stă minunatul model al arhitecturii sovietice, prețioasele principii arhitectonice – principii ale realismului socialist – care stau la baza arhitecturii sovietice. CONTEMPORANUL, S.II, 1953, nr. 331. 1/3. – Pl. f. și:. arhitectonici (EMINESCU, O. I 43).

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -e, adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură. – Fr. architectonique (lat. lit. architectonicus).

ARHITECTÓNIC, -Ă adj. Care aparține arhitecturii; arhitectural. [Cf. fr. architectonique, lat. architectonicus, gr. architektonikos].

ARHITECTÓNIC, -Ă I. adj. ornamental. II. s. f. 1. îmbinare a elementelor constructive ale unei construcții. 2. (fig.) construire, mod de îmbinare. (< fr. architectonique, lat. architectonicus)

ARHITECTÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de arhitectură; propriu arhitecturii; arhitectural. /<fr. architectonique, lat. architectonicus

arhitectonic a. 1. ce ține de arhitectură; 2. fig. artistic: sunt gândiri arhitectonice de o grozavă măreție EM.

*arhitectónic, -ă (vgr. arhitektonikós). Relativ la arhitectură, de arhitectură: regulele arhitectonice. S. f., pl. ĭ. Arhitectură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhitectónică s. f., g.-d. art. arhitectónicii

arhitectónică s. f., g.-d. art. arhitectónicii

arhitectónic adj. m., pl. arhitectónici; f. arhitectónică, pl. arhitectónice

arhitectónic adj. → tectonic


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARHITECTÓNIC adj. arhitectural, (înv.) arhitectonicesc. (Planuri ~.)

ARHITECTONIC adj. arhitectural, (înv.) arhitectonicesc. (Planuri ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

formă arhitectonică v. structură arhitectonică.

arată toate definițiile

Intrare: arhitectonică
arhitectonică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: NODEX, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhitectonică
  • arhitectonica
plural
  • arhitectonici
  • arhitectonicile
genitiv-dativ singular
  • arhitectonici
  • arhitectonicii
plural
  • arhitectonici
  • arhitectonicilor
vocativ singular
plural
Intrare: arhitectonic
arhitectonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhitectonic
  • arhitectonicul
  • arhitectonicu‑
  • arhitectonică
  • arhitectonica
plural
  • arhitectonici
  • arhitectonicii
  • arhitectonice
  • arhitectonicele
genitiv-dativ singular
  • arhitectonic
  • arhitectonicului
  • arhitectonice
  • arhitectonicei
plural
  • arhitectonici
  • arhitectonicilor
  • arhitectonice
  • arhitectonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arhitectonică

  • 1. adesea figurat Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Arhitectonica monumentului.
      surse: DLRLC
    • figurat Arhitectonica unei opere muzicale.
      surse: DLRLC

etimologie:

arhitectonic

  • 1. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arhitectonicesc arhitectural ornamental 2 exemple
    exemple
    • Ornamente arhitectonice.
      surse: DLRLC
    • În fața arhitecților din țara noastră stă minunatul model al arhitecturii sovietice, prețioasele principii arhitectonice – principii ale realismului socialist – care stau la baza arhitecturii sovietice. CONTEMPORANUL, S.II, 1953, nr. 331. 1/3.
      surse: DLRLC

etimologie: