3 definiții pentru arhigen
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARHIGÉN s. n. tip deosebit de gen gramatical, dedus din genurile gramaticale clasice ale primului nivel de repartizare a acestora. (< arhi- + -gen2)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
arhigén s. n., pl. arhigéne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ARHIGÉN s. n. (< arhi „foarte”, cf. fr. archi + gen, cf. lat. genus): tip deosebit de gen gramatical dedus din genurile gramaticale clasice ale primului nivel de repartizare a acestora (masculin, feminin și neutru). Pentru iimba română au fost deduse două arhigenuri: a. admis de contextul acest (parte comună a masculinului și a neutrului) și reprezentat prin nume de inanimate din categoria singulare tantum, lipsite de plural – aur, mărar, pătrunjel, piper, sânge, unt etc. și a. admis de contextul aceste (parte comună a femininului și a neutrului) și reprezentat prin nume din categoria plurale tantum, lipsite de singular – icre, moaște, tărâțe etc. (v. și gen).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||