ARHIDIECEZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. [Pr.: -di-e-. – Var.: arhidioceză s. f.] – Din lat. archidioecesis.

arhidieceză sf [At: CALENDARIU (1844), 36 / V: -ioce-, (îrg) -ețe- / S: (înv) archi- / P: ~di-e~ / Pl: ~ze / E: lat archidiocesis] Arhiepiscopie.

ARHIDIECEZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. [Pr.: -di-e-] – Din lat. archidioecesis.

ARHIDIECEZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. – Din arhi- + dioceză (< germ. Diozese).

ARHIDIECEZĂ s. f. dieceză condusă de un arhiepiscop. (după fr. archidiocèse)

*arhidiecéză f., pl. e (vgr. arhidioíkesis). Prima dieceză. – Și -dioceză (după fr.).

ARHIDIOCEZĂ s. f. v. arhidieceză.

arhidiețeză sf vz arhidieceză

arhidioceză sf vz arhidieceză

ARHIDIOCEZĂ s.f. Dioceză în fruntea căreia se află un arhiepiscop; arhiepiscopie. [< fr. archidiocèse, cf. lat. med. archidioecesis].

!arhidieceză (arhiepiscopie catolică) (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. arhidiecezei; pl. arhidieceze

!arhidieceză/arhidioceză (-di-e-/di-o-) s. f., g.-d. art. arhidiecezei/arhidiocezei; pl. arhidieceze/arhidioceze

arhidieceză s. f. → dieceză

arhidieceză, -ze.

!arhidioceză (episcopie în anumite Biserici) (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. arhidiocezei; pl. arhidioceze

arhidioceză v. arhidieceză

ARHIDIECEZĂ s. v. arhiepiscopie.

arhidieceză s. v. ARHIEPISCOPIE.